mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Osteomielita hematogena
Index » Neurochirurgie » Osteomielita hematogena
» Frecventa, localizare

Frecventa, localizare







Boala este frecventa la copii si adolescenti; adultii o fac mult mai rar.
Cel mare procent de imbolnari (75%) il furnizeaza copin intre 5-6 ani si intre 8-l2 ani, ceea ce a facut ca osteomielita sa fie denumita "osteomielita acuta a perioadei de crestere\". Osteomielita sugarului se intalneste inca intr-un procent de 20 din cazuri, aceasta prima perioada de crestere si dezvoltare constituind dintotdeauna o problematica aparte.

LOCALIZAREIn principiu osteomielita poate afecta orice segment osos si poate interesa orice parte a osului. De preferinta procesul infectios se localizeaza la nivelul oaselor lungi (84,4%), femur, tibie, humerus si mai rar la nivelul oaselor late (3,9%), coxal, craniu, omoplat si scurte (5,2%), vertebre, calcaneu, falange. Localizari multiple am intalnit in 6,5% din cazuri.



OSTEOMIELITA ACUTA HEMATOGENAIntr-un studiu multicentric recent, varsta medie de aparitie a osteomielitei acute la copil este in jurul varstei de sase ani.
La nou-nascut, ca urmare a particularitatilor anatomice, procesul infectios afecteaza simultan osul si articulatia. Poate exista si osteomielita neonatala.


PATOGENIE

Toti autorii admit ca stafilococul ajunge la os pe cale sangna, dar parerile sunt impartite in printa mecanismului prin care se face localizarea initiala a procesului septic.
Lannelongue (1879) a afirmat ca infectia are ca sediu initial maduva osoasa din zona metafizei, prin formarea la acest nivel de leziuni embolice, datorate trombilor septici.
Leveuf iri 1947 bazat pe studii anatomo-clinice, afirma ca leziunea initiala este la nivelul arterei nutritive a osului, pe trunchiul principal sau una din ramurile sale, unde apare tromboza. Deci leziunea necrotica initiala este in corticala subperiostica.
Trueta (1951) sustine ca prima localizare se face la nivelul capilarelor vecine cartilajului de crestere, unde sunt conditii propice pentru dezvoltarea locala a germenului. Consecinta a emboliei septice, in regiunea din vecinatatea zonelor infarctizate irigate inca de vasele periostice perforate, se produce o hiperemie locala. Drept urmare, se dezvolta un edem intraosos, care datorita lipsei de elasticitate a tesutului trabecular, progreseaza obligatoriu catre suprafata osului.
Edemul dezlipeste periostul de corticala, intrerupand astfel irigatia osului de catre reteaua perios-tica, singura care mai asigura hranirea osului dupa sistarea circulatiei prin artera nutritiva a osului. Edemul inflamator se transforma in puroi care se proa de-a lungul canalelor Havers, catre tesutul subperiostic, transformand osul intr-un adevarat "burete plin cu puroi\". Mai tarziu toxinele piogene distrug periostul iar puroiul invadeaza partile moi.
Prins intre procesul supurativ medular central si abcesul subperiostic strabatut de canalele Havers pline cu puroi, osul diafizar se necrozeaza partial sau in totalitate.
Cartilajul de crestere formeaza o bariera in proarea infectiei catre epifiza, dar daca este interesat, se poate opri din crestere sau distruge, ducand la scurtarea segmentului de membru respectiv. La nivelul articulatiilor la care metafiza este situata in-tracapsular (sold, umar) osteomielita se poate transforma in osteoartrita.
Aproape concomitent cu procesul de necrozare osoasa, periostul sub actiunea procesului inflamator, se transforma in tesut osteogen si, folosind calciul eliberat in zonele demineralizate, se osifica. Se constituie astfel o leziune caracteristica osteo-mielitelor si anume osteogeneza subperiostala deosebit de e. Periostoza este exuberanta, dar nu atinge gradul si anarhia din tumori. Ea ramane iscalitura procesului osteomielitic petrecut candva la nivelul osului.
Bogatia osului in interoceptorii de tip Vater-Pacini, Krause si Ruffini, joaca un rol deosebit de insemnat in reactitatea generala a organismului. Excitatiile determinate de toxinele microbiene ca si procesele de dezintegrare proteica, duc in mod reflex la:




- dilatarea vasculara;

- cresterea permeabilitatii capilare;


- aparitia edemului local;

- declansarea diapedezei si fagocitozei. Aparitia si fuzarea puroiului sunt elemente care
duc la intretinerea unui cerc cios, excitatiile fiind din ce in ce mai puternice si de durata mai mare, mergand pana la inhibitia scoartei. Ca urmare, creste actitatea centrilor subcorticali, ceea ce se reflecta pe clinic prin:
- alterarea starii generale;


- febra;

- tulburari trofice si vasomotorii locale.
Din aceste motive imobilizarea ghipsata a segmentului afectat este absolut obligatorie inca din prima zi a bolii.
Etiologie
Agentul microbian care produce infectia osteo-mielitica este in circa 90% din cazuri stafilococul auriu (6), germene izolat de catre Pasteur inca din anul 1880 in secretiile furunculelor.
S-a aratat ulterior ca este vorba de o varietate comuna de stafilococ auriu si nu de o varietate cu proprietati osteofile.
Ulterior, Lannelongue si Archard au descris si alti agenti etiologici: stafilococus citreus, streptococul piogen, pneumococul, bacilul Eberth.Inainte de descoperirea antibioticelor streptococul producea circa 63% din osteomielita sugarilor; in prezent, in urma procesului de adapilitate, locul streptococului a fost luat aproape in totalitate de catre stafilococul auriu.
Exista o varietate deosebita a suselor de stafilococ, de la formele cu rulenta redusa, care produc forme blande de osteomielita uneori cu ndecare ad integrum, la forme extrem de patogene care omoara copilul in cateva zile.
Tendinta de cronicizare a bolii si producerea de sechestre osoase se datoreste toxinei piogene si necrozante pe care o secreta stafilococul si care face ca boala sa evolueze cu puseuri acute intretaiate de perioade de acalmie.
Stafilococu! se intalneste in mod constant pe tegumentele lezate, pe plagi infectate, abcese, furuncule, dar nu produce in toate cazurile osteomielita. Pentru producerea bolii sunt necesari si o serie de factori predispozanti:


- oboseala si efortul muscular prelungit;

- starile carentiale, de subnutritie;


- starile toxice;

- scaderea rezistentei organismului;


- traumatismele juxtaarticulare.

Calea de patrundere
Stafilococu! ajunge la os pe cale hematogena, putand avea ca punct de plecare tegumentele si mucoasele, plagi infectate, abcese, furuncule, angi-ne, otite, stafilocpcii pleuro-pulmonare.In cazul osteomielitei neonatale caile de patrundere pot fi diverse: calea cutanata, ombilicala, perfuziile cu denudare venoasa, exsangnotransfuziile.




Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor