Tratamentul general si nespecific al diareilor acute infectioase cuprinde repausul si inlocuirea lichidiana. Deoarece moartea in cele mai multe cazuri de
diaree acuta se produce prin deshidratare, o atentie deosebita trebuie acordata corectarii deficitelor hidroelectrolitice. Terapia lichidiana intravenoasa poate fi necesara la indivizii grav deshidratati, in special copii si rstnici. Solutiile electrolitice zaharate administrate per os, utilizate in tratamentul pacientilor cu holera, pot fi de asemenea avute in vedere la pacientii cu diaree acuta datorata altor bacterii producatoare de enterotoxina. Antibio-terapia in diareile bacteriene este controversata si in general nu este necesara la pacienti cu boala usoara sau pe cale de vindecare, dar trebuie luata in considerare la pacientii cu shigeloza,
diareea calatorului, enterocolitapseudomembranoasa,
holera si boli parazitare. Indiferent de cauza diareei infectioase, pacientii trebuie tratati daca sunt imunocompromisi, au o boala maligna, au o l cardiaca anormala sau proteze sculare sau ortopedice, au
anemie hemolitica, sunt foarte tineri sau foarte batrani. Medicamentele anticolinergice si opiaceele trebuie in general evitate in tratamentul diareei cand un microorganism enteroinziv este suspectat, din cauza riscului de a prelungi colonizarea sau de a produce un ileus. Totusi, loperamida si subsalicilatul de bismut si-au dovedit eficienta pentru pacientii cu diareea calatorului, care nu prezinta nici
febra inalta, nici sange sau puroi in scaun.
DIAREEA CRONICA
Diareea care persista saptamani sau luni, fie constanta, fie intermitenta, necesita investigare. Desi in majoritatea cazurilor, cauza se dovedi a fi sindrom de
colon iriil, diareea poate fi o manifestare a unei boli subiacente grave si trebuie intreprinsa o cautare atenta a unei boli organice. Diareea cronica poate fi clasificata fiziopatologic in diaree inflamatorie, diaree osmotica (de malabsorbtie), diaree secretorie, diaree datorata tulburarilor de motilitate intestinala si diaree artificiala (elul 42-4)
Diareea inflamatorie Diareile inflamatorii se caracterizeaza in general prin prezenta febrei, sensibilitatii abdominale si sangelui sau leucocitelor in scaun, cu leziuni inflamatorii pe
biopsia de mucoasa intestinala. In unele cazuri, hipoalbumi-nemia, hipoglobulinemia si enteropatia cu pierdere de proteine pot fi prezente. Pe langa inflamatie, mecanismul diareei poate include malabsorbtie sau secretie intestinala crescuta.
La un pacient care nu are o boala sistemica, un scaun lichid ce prezinta o hemoragie oculta sau evidenta ridica posibilitatea unui neoplasm de colon. Pacientii cu proctita ulcerati pot de asemenea sa se prezinte cu astfel de scaune. La un pacient cu boala sistemica si diaree cronica sanguinolenta, diagnosticul de boala inflamatorie intestinala (fie colita ulcerati, fie boala Crohn) este sugerat. Aceste afectiuni trebuie suspectate si cand diareea cronica este asociata cu manifestari extraintestinale importante, cuprinzand artrita, leziuni cutanate (ca eritemul nodos sau piodermia gangrenoasa), uveite sau sculite. Diareea in boala inflamatorie de
intestin poate rezulta din leziuni ale epiteliului de suprafata absorbtiv, ca si din eliberarea in circulatie de secretagogi ca leucotrienele, prostaglandinele, histamina si alte citokine care stimuleaza secretia intestinala sau sistemul nervos enteric.
Diareea inflamatorie se intalneste la pacienti cu enterocolita cronica de iradiere ca urmare a iradierii pelviene pentru boli maligne ale tractului urogenital feminin sau masculin - prostata. Segmentele afectate de obicei sunt ileonul terminal, cecul si rectosigmoidul, deoarece ele sunt fixate in pelvis. Riscul entero-colitei de iradiere se coreleaza cu doza de radiatii; frecventa este de 1-5%, cu doze de 45-50Gy (4500-5500 rad) si 35% la doze mai mari. Leziunea de iradiere cronica este caracterizata prin tumefierea progresi a celulelor endoteliale in arteriolele mici ale submucoasei, ducand la endarterita obliteranta si
tromboza sculara si provocand ischemie cu fibroza, ingrosarea peretelui intestinal, ulceratie si fisurare a mucoasei. Colonoscopia poate sa arate ingustare luminala, ulceratii, modificari inflamatorii difuze si telangiectazii mucoase caracteristice care pot sangera grav. Diareea poate de asemenea rezulta din malabsorbtia acizilor biliari din cauza inflamatiei ileale sau proliferarii bacteriene in conditii de stricturi sau staza intestinala.
Gastroenterita eozinofilica se caracterizeaza prin infiltrarea oricarei portiuni a tractului gastrointestinal cu eozinofile. Pe langa diaree, pacientii prezinta dureri abdominale, greata, rsaturi, pierdere ponderala si in 75% din cazuri, eozinofilie periferica; unii pacienti pot prezenta steatoree si enteropatie cu pierdere de proteine. Enteropatia severa cu pierdere de proteine se manifesta prin edem periferic, ascita si uneori anasarca. Poate sa apara in riate stari patologice, cuprinzand infectii (gastroenterita virala, proliferare bacteriana, infestare parazitara, enterocolita cu C. difficile sau boala Whipple), boala inflamatorie de intestin, congestia shnica datorata insuficientei cardiace, limfoame sau alte boli asociate cu obstructie limfatica, cum sunt limfangiectazia intestinala congenitala, boala Menetrier, lupusul eritematos sistemic sau
alergia la lapte. Recent, un numar tot mai mare de cauze infectioase de diaree cronica au fost asociate cu infectii provocate de virusul imunodeficientei umane (HIV) sau cu SIDA ( elul 42-2 si modulul 308). La multi pacienti cu SIDA si diaree, agenti patogeni potentiali multipli pot fi prezenti in scaune, desi cauza precisa a diareei poate fi incerta pentru ca astfel de patogeni pot fi gasiti si in scaunul pacientilor cu SIDA fara diaree. Se presupune ca virusul HIV insusi provoaca diaree in anumite cazuri (enteropatia SIDA), dar mecanismul nu e inteles.
Alte diverse boli asociate cu diaree inflamatorie includ sindromul Behget si sindromul grefa-contra-gazda dupa transtul de madu osoasa alogena.