mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Diareea si constipatia
Index » Boli » Diareea si constipatia
» Diareea artificiala

Diareea artificiala


Share





Diareea artificiala este autoindusa de pacient si poate rezulta din infectia intestinala, adaosul de apa sau urina la scaun sau automedicatie cu laxative. Pacientii sunt in special femei cu diaree apoasa cronica grava, dureri abdominale, greata si varsaturi, pierdere ponderala, edeme periferice si astenie rezultand din hipokaliemie. Diagnosticul de diaree artificiala trebuie suspectat la un pacient cu istoric de boala psihiatrica sau numeroase investigatii anterioare pentru diaree cu rezultat negativ. Diagnostice suplimentare de avut in vedere la pacienti cu diaree de origine obscura sunt enumerate in elul 42-5.





-----------------Abordarea pacientului-----------------

Cu diaree O anamneza si un examen fizic minutioase sunt etape initiale cruciale in evaluarea pacientilor cu diaree cronica. Istoricul in mod special poate directiona evaluarea spre un mecanism fiziopatologic general sau chiar un diagnostic specific si serveste ca ghid util selectionarii unui numar limitat de investigatii diagnostice adecvate.
Diareile inflamatorii pot fi sugerate de prezenta febrei cu dureri abdominale, adesea localizate la unul din cadranele inferioare. Manifestarile extraintestinale ca artrita, leziunile cutanate sau simptomele oculare sugereaza boala intestinala inflamatorie idiopatica. Prezenta edemelor periferice, ascitei sau anasarcai este compatibila cu enteropatia cu pierdere de proteine. Malabsorbtia intestinala este sugerata de (1) scaune voluminoase sau grase cu miros neplacut, care sunt dificil de intins si lasa grasime in vas, (2) flatulenta si (3) pierdere ponderala. Malabsorbtia anumitor substate nutritive esentiale se poate prezenta ca anemie, tendinta de sangerare, osteopenie, amenoree sau sterilitate. Steatoreea este in mod caracteristic mai grava in insuficienta pancreatica decat in boala mucoasei intestinale, in timp ce flatulenta si balonarea sunt mai tipice pentru boala mucoasei intestinale decat pentru insuficienta
pancreatica, datorita malabsorbtiei asociate a glucidelor. Diareea osmotica de orice cauza se amelioreaza adesea sau dispare prin post. In diareile apoase, pierderea ponderala este neobisnuita, exceptand pacientii cu tumori neuroendocrine avansate, care pot fi sugerate de asemenea de manifestarile sistemice caracteristice, ca flushing-ul. Simptomele de disfunctie autonoma, cum sunt hipotensiunea posturala, impotenta sau tulburarile de transpiratie sunt des intalnite la pacientii cu diaree diabetica. Diareea alternand cu constipatia este caracteristica pentru sindromul de colon iriil.
In afara furnizarii de indicii pentru cauza subiacenta a diareei, examenul fizic este important in evaluarea prezentei depletiei volemice, ce se manifesta prin hipotensiune posturala, tahicardie, absenta transpiratiei axilare, turgor cutanat scazut, letargie mintala si slabiciune generalizata.
Investigatiile de laborator pot fi intrebuintate in evaluarea diareei cronice, dar o abordare "dintr-un foc\" trebuie evitata. La multi pacienti este util sa se inceapa cu teste uzuale sanguine cum ar fi hemoleucograma si frotiul periferic, electrolitii, calciu, fosfat, albumina serica si determinarea cantitativa a imunoglobulinelor.
Diareea inflamatorie poate fi asociata cu leucocitoza, VSH crescut sau hipoalbuminemie. Semnul distinctiv al diareei inflamatorii este prezenta hemoragiei oculte sau macroscopice si a leucocitelor in scaun; leucocitele pot fi detectate prin coloratie Wright sau albastru de metilen. Evaluarea suplimentara presupune de obicei endoscopie gastrointestinala superioara sau colonoscopie cu biopsii diagnostice. O radiografie gastrointestinala superioara cu timp II-intestinal poate fi de asemenea indicata pentru evaluarea intestinului subtire. In cazuri rare, scanarea cu leucocite marcate cu indium\'\" poate fi folosita pentru a detecta o inflamatie a intestinului inaparenta la endoscopie sau tranzit baritat conventional. La pacientii cu SIDA si diaree cronica, recoltari multiple de scaun pentru culturi si examene parazi-tologice pentru oua si paraziti trebuie obtinute inainte de investigatii diagnostice mai invazive.


O gama larga de teste pot fi utile in evaluarea pacientilor cu diaree osmotica. Niveluri scazute de fier, folati, vitamina B12, vitamina D pot sugera malabsorbtia. Timpul de protrombina poate fi prelungit datorita deficitului de vitamina K si nivelurile carotenului, colesterolului si albuminei serice pot fi scazute. Un pH al scaunului mai mic de 5,3 sugereaza malabsorbtia carbohidratilor. Cheia de bolta a investigatiei malabsorbtiei intestinale este masurarea grasimilor fecale, care este descrisa in detaliu in modulul 285.
Capacitatea intestinului subtire de a absorbi monozaharide poate fi evaluata prin testul de absorbtie la D-xiloza, in care 25 g din aceasta pentoza sunt administrate oral si este colectata urina in urmatoarele 5 h; normal, cel putin 25% din doza administrata este excretata in urina. Sensibilitatea acestui test poate fi crescuta prin obtinerea unei probe de sange dupa doza orala; un nivel sanguin de peste 30 mg/dl la doua ore este normal ( modulul 285).
Testul definitiv al malabsorbtiei prin boli ale mucoasei intestinale este biopsia de intestin subtire, care poate fi practicata prin endoscopie superioara cu biopsie cu forceps a duodenului distal sau biopsia intestinului subtire cu un instrument special care ajunge pana in jejun. Biopsia intestinului subtire este in general diagnostica in boli caracterizate prin afectare difuza a intestinului subtire, ca boala Whipple, infectia cu Mycobac-terium avium complex sau abetalipoproteinemia, dar poate fi fals-negativa in boli cu distributie zonala ca limfoamele, gastroenterita eozinofilica sau amiloidoza. in sprue celiac, examenul histologic poate fi sugesti dar diagnosticul poate fi confirmat numai demonstrand ca leziunea histologica regreseaza dupa excluderea glutenului din alimentatie. Diagnos-
ticul de sprue celiac este sugerat, de asemenea, de detectarea anticorpilor anti-endomisiali si anti-gliadina in ser.
Enteropatia cu pierdere de proteine este cel mai bine confirmata prin testarea alfa-l -antitripsinei, o proteina endogena, pe un esantion de scaun liofilizat (modulul 285). Un test screening al functiei pancreatice disponibil in unele tari este testul cu bentiromid, care depinde de capacitatea chemotripsinei pancreatice de a scinda acidul para-aminobenzoic (APAB) dintr-un peptid sintetic - acidul W-benzoil-L-tirozil-para-ami-nobenzoic (bentiromid); APAB scindat este absorbit de intestin, conjugat in ficat si excretat in urina. Acesta si alte teste ale functiei pancreatice sunt descrise in modulul 304.
Testul Schilling, utilizat in investigarea pacientilor suspecti de anemie pernicioasa, poate fi utilizat de asemenea ca test diagnostic pentru insuficienta pancreatica, in care absorbtia vitaminei B12 este impiedicata, deoarece proteinele R gastrice nu sunt scindate de factorul intrinsec, ca urmare a activitatii proteolitice pancreatice scazute din intestinul subtire superior; absorbtia vitaminei B12 se amelioreaza cand testul este repetat dupa administrarea orala de enzime pancreatice.
Hiperproliferarea bacteriana poate fi detectata prin aspirarea lichidului din intestinul subtire superior printr-un endoscop sau un tub intestinal mic plasat sub ghidare fluoroscopica si prin gasirea unui numar de colonii bacteriene depasind IO5/ ml. Alternati diagnosticul proliferarii bacteriene este sugerat de o crestere a 14CO2 exhalat in 60 min dupa ingestia a 1 g 14C-D-xiloza (test respirator cu 14C -xiloza) sau dupa ingestia de14[C] cholilglicina (test respirator cu acid biliar) sau detectarea de H2 crescut in respiratie in primele 2 h dupa ingestia fie de glucoza, fie de faina de orez (test respirator la hidrogen) ( modulul 285).


Testele radiologice pot juca un rol diagnostic la pacientii suspecti de malabsorbtie. O radiografie abdominala poate demonstra calcificari pancreatice la pacienti cu pancreatita cronica. Ecografia abdominala, tomografia computerizata sau colangiopancreatografia endoscopica retrograda pot fi de asemenea utile in evaluarea bolilor pancreatice suspectate. Radiografiile baritate standard ale tractului gastro intestin al pot sugera ingrosarea valvulelor conivente datorata bolilor infiltrative ca boala Whipple, limfom sau amiloidoza sau dilatatia intestinului subtire cu flocularea bariului in sprue celiac. Rezultatele aditionale relevante pot include o fistula gastrocolica, o ansa oarba, o strictura sau diverticuli multipli.
Masuratori ale osmolalitatii fecalelor pot fi utile in diferentierea diareilor osmotice de cele secretorii cand diareea este apoasa. Osmolalitatea masurata poate fi ata cu cea fecala calculata, care este suma concentratiei Na+ si K+ multiplicata cu doi (pentru a determina anionii). Hiatusul osmotic este osmolalitatea fecala masurata minus osmolalitatea fecala calculata si corespunde aproximativ concentratiei solvitilor slab absorbiti din apa fecala. Osmolalitatea fecala masurata ar trebui sa aproximeze osmolalitatea plasmatica a carei valoare este, in general, este 290 mosm/kg H2O. (De fapt, osmolalitatea fecala masurata peste 300 mosm/kg H2O indica degradarea bacteriana a glucidelor neabsorbite din vasul de colectare sau adaugarea de urina in vas). Un hiatus osmotic fecal peste 50 mosm/kg H2O este semnificativ si sugereaza diaree osmotica datorata glucidelor slab absorbite sau ingestiei masive de laxative continand magneziu. Daca osmolalitatea fecala este mult sub cea a plasmei (290 mosm/kg H2O) s-a adaugat lichid scaunului.

La pacientii cu diaree apoasa, trebuie obtinute nivelurile sanguine de serotonina, gastrina, VIP, calcitonina si altor secretagogi potentiali, pe langa nivelul de acid 5-hidroxi-indolacetic urinar (5 HIAA). Sigmoidoscopia flexibila sau colonoscopia trebuie avute in vedere pentru a exclude adenomul vilos al rectului sau sigmoidului ca si colita microscopica sau colagenica. Colonoscopia poate revela si melanoza colonului, datorata abuzului de laxative antrachinonice. Ingestia laxativelor cu fenolftaleina poate fi detectata prin alcalinizarea scaunelor cu NaOH sau KOH, care duce la o culoare roz sau rosie. Cand gradul de suspiciune pentru abuzul de laxative este inalt, o perchezitie atenta a camerei poate fi revelatoare. In plus, pot fi realizate spectrometria sau cromatografia in strat subtire, pentru a detecta bisacodilul, fenolftaleina si antrachi-nonele in urina sau apa fecala.
In cazurile suspectate de malabsorbtie ileala de saruri biliare, un test cu acid 75selenahomotaurocolic (75SeHCAT) poate fi disponibil in unele centre. Acidul 75SeHCAT este un analog al acidului taurocolic si este astfel absorbit in ileonul terminal; scanarea cu o camera gama poate fi utilizata pentru a evalua cantitativ absorbtia ileala si pierderile crescute de acizi biliari. Alternati un test terapeutic cu rasina fixatoare de saruri biliare {cole stir amina) poate fi administrat.




Tipareste Trimite prin email



loading...






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai