Termenul de prostatita a fost utilizat in riate stari cu inflamatie ce afecteaza prostata, inclusiv
infectiile acute si cronice cu germeni specifici si, mai frecvent, in situatiile in care semnele si simptomele de inflamatie prostatica sunt prezente, dar nu poate fi detectat nici un microorganism specific. Pacientii cu prostatita bacteriana acuta pot fi identificati de obicei pe baza semnelor si simptomelor tipice, piuria si bacteriuria.
Pentru a clasifica corect pacientii suspectati de prostatita cronica, trebuie folosite probe de
urina de la inceputul si din mijlocul jetului, din lichidul obtinut prin presarea
prostatei si o proba de urina dupa
masajul prostatei si trebuie efectuate culturi cantitative si determinat numarul de leucocite. Pe baza rezultatelor acestor studii, pacientii pot fi clasificati ca and prostatita cronica bacteriana, prostatita cronica nebacteriana sau prostato-dinie. Pacientii la care exista suspiciunea de prostatita cronica au de obicei
durere dorsala inferioara, disconfort perineal sau testicular, disurie moderata si simptome obstructive
urinare joase. Piuria microscopica poate fi singura manifestare obiecti a bolii prostatice.