Aceasta entitate nu mai este frecventa acum, dar trebuie luata in cosideratie la barbatii cu un istoric de bacteriurie recurenta. Simptomele sunt de obicei absente iar
prostata este in general normala la palpare. La unii pacienti surn simptome obstructive sau
durere perineala. Intermitent, infectia disemineaza la ca, determinand mictiuni frecvente, imperioase si disurie. Un tipar de recaderi infectioase la un barbat de varsta mijlocie sustine ferm o prostatita bacteriana cronica. Clasic, diagnosticul este silit prin cultivarea E. coli, Klebsiella, Proteus sau a altei bacterii uropatogene, care se gaseste in cantitati mai mari in secretia prostatica exprimata sau in
urina post-masaj, decat in prima parte sau in mijlocul jetului de urina. Antibioticele amelioreaza prompt simptomele asociate cu exacerbarile acute, dar au fost putin eficiente in eradicarea focarului de infectie cronica din prostata. Ineficienta relativa a substantelor antimi-crobiene in conditiile unei
cure pe termen lung rezulta in parte datorita penetrarii slabe a majoritatii acestor antibiotice in prostata; pH-ul scazut care predomina in acest organ impiedica pasajul majoritatii medicamentelor. Fluorochinolonele, incluzand ciprofloxacina si ofloxacina au fost folosite cu mai mult succes decat alte antibiotice, dar ele trebuie administrate cel putin 12 saptamani pentru a fi eficiente. Pacientii cu episoade frecvente de cistita acuta pot fi tratati prin cure prelungite de substante antimicrobiene (de obicei sulfonamide, trimetoprim sau nitrofurantoin) pentru a supresa simptomele si a mentine urina cala sterila. Prostatectomia totala produce ndecarea prostatitei cronice, dar este asociata cu o morbiditate considerabila. Prostatectomia transuretrala este mai sigura, dar ndeca doar o treime din pacienti.