Infectiile ce implica tractul urinar superior determina de obicei o crestere semnificati a anticorpilor serici indreptati impotri antigenului O al tulpinii infectante. Ele produc, de asemenea, un defect temporar in capacitatea renala de concentrare la multi pacienti si pot fi asociate cu formarea de cilindri leucocitari. Infectiile tractului inferior au doar rareori ca rezultat cresterea titrului de anticorpi, defecte de concentrare sau cilindri leucocitari. Din nefericire, aceste metode de a deosebi infectia parenchimului renal de cistita nu sunt nici de incredere nici convenabile pentru folosirea clinica de rutina. Testele mai sensibile pentru deosebirea pielonefritei de cistita (cateterizarea ureterala bilaterala si tehnicile de spalare cala initiate de Fairley) sunt ineviil inzive si prea complexe pentru practica clinica de rutina. Un test mai simplu, neinziv, care sa separe
infectiile tractului urinar superior de cel inferior, bazat pe acoperirea cu
anticorpi a bacteriilor din urina, nu are sensibilitatea si specificitatea necesare pentru a-l face loros in abordarea clinica de rutina a pacientilor. O proteina C reacti crescuta insoteste deseori pielonefrita acuta si este rareori obserta in cistita, dar acest reactant de faza acuta este nespecific si apare la fel de bine si in alte infectii decat pielonefrita.
ASPECT CLINIC Nu ne putem bizui pe semnele si simptomele clinice in diagnosticarea cu acuratete a infectiei de tract urinar sau in localizarea ei. Multi pacienti cu bacteriurie semnificati (inclusiv unii cu infectie de tract superior) nu prezinta nici un simptom. Dintre cei cu bacteriurie semnificati si simptome de cistita, aproximativ doua treimi au infectie de tract inferior si aproximativ o treime au infectie de tract superior muta clinic, care se evidentiaza numai efectuand studii de localizare. Semnele si simptomele clinice de pielonefrita, desi de obicei sugestive, nu indica totdeauna infectia de tract superior. in fine, dintre femeile care se prezinta cu disurie acuta si mictiuni frecvente, numai 60-70% au bacteriurie semnificati, dar majoritatea celor cu bacteriurie semnificati au si infectie a rinichilor, cii sau uretrei.
Enumerarea numarului si tipului de bacterii din
urina este o procedura diagnostica extrem de importanta. in infectiile simptomatice de tract urinar,
bacteriile uropatogene sunt de obicei detecile in numar mare in urina. Ca regula, estimarea cantitati a numarului de bacterii in probele de urina mictionala face posibila deosebirea intre contaminare si bacteriuria aderata, iar numararea a > IO5 colonii bacteriene pe mililitru a fost criteriul traditional folosit in acest scop. Totusi, la femeile simptomatice cu piurie, un numar de IO2-IO4colonii bacteriene de E. coli, Klebsiella, Proteus sau S. saprophyticus pe mililitru de urina recoltata din mijlocul jetului indica de obicei infectie, nu contaminare, si nu trebuie tratata cu indiferenta. La pacientii asimptomatici, inainte de instituirea terapiei, trebuie examinate bacteriologic doua mostre de urina consecutive si trebuie evidentiata prezenta a IO5 sau mai multor bacterii pe mililitru, dintr-o singura specie, in ambele probe. Deoarece numarul mare de bacterii din urina din ca urinara se datoreaza in parte multiplicarii bacteriene in timpul colonizarii cavitatii cale, probele de urina din uretere sau pelvisul renal pot sa contina mai putin de IO5 bacterii pe mililitru si totusi sa indice o infectie. in mod similar prezenta bacteriuriei in orice grad in aspiratul suprapubian sau a IO2 sau mai multor bacterii pe mililitru de urina obtinuta prin cateterizare indica de obicei o infectie. in unele circumstante (tratamentul antibiotic, concentratie mare de uree, osmolaritate mare, pH scazut) urina inhiba multiplicarea bacteriana, and ca rezultat un numar mic de colonii bacteriene in prezenta infectiei. Din acest motiv, nu trebuie folosite solutii antiseptice pentru spalarea zonei periuretrale inainte de recoltarea esantionului de urina. De asemenea, diureza apoasa sau mictiunea recenta reduc continutul bacterian al urinii.
Ca alternati la metodele standard de cultura, au fost dezvoltate metode rapide de detectare a bacteriuriei. Aceste metode detecteaza cresterea bacteriana folosind fotometria, bioluminiscenta sau alte mijloace si furnizeaza rezultatele rapid, de obicei in 1-2 h. Aceste metode ating in general o sensibilitate de 95-98% si o loare de predictie negati de peste 99% cand sunt ate cu culturile
urinare in care bacteriuria este definita ca formarea a IO5 colonii pe mililitru. Totusi, sensibilitatea acestor teste scade la 60-80% atunci cand standardul de atie este o bacteriurie cu formarea a IO2-IO4 colonii pe mililitru.
Microscopia urinii pacientilor simptomatici poate avea o mare loare diagnostica. Bacteriuria microscopica, cel mai fidel eluata prin examinarea urinei necentrifugate colorata Gram, apare la mai mult de 90% din probele de la pacientii ale caror infectii au un numar de cel putin IO5 colonii pe mililitru si este o trasatura foarte specifica. Totusi, bacteriile nu pot fi de obicei detectate microscopic in infectiile cu un numar mic de colonii (IO2-IO4 pe mililitru). Prezenta bacteriilor la microscopia urinii este o doda ferma de infectie, dar absenta bacteriilor detecile microscopic nu exclude diagnosticul. Cand este cautata cu grija, folosind o metoda microscopica cu camera de numarat, piuria este un indicator foarte sensibil al infectiei tractului urinar la pacientii simptomatici. Piuria este prezenta la aproape toti pacientii cu infectie bacteriana acuta a tractului urinar, iar absenta ei trebuie sa determine indoieli asupra diagnosticului. Metoda esterazei leucocitare "dipstick\" este mai putin sensibila decat microscopia in identificarea piuriei, dar este o alternati folositoare acolo unde microscopia nu e disponibila. Piuria, in absenta bacteriuriei (piurie sterila), poate indica infectia cu agenti bacterieni neobisnuiti, cum ar fi C. trachomatis, U. urealyticum si Mycobacterium tuberculosis sau cu fungi. Alteori, piuria sterila poate demonstra afectiuni urologice neinfectioase, cum ar fi calculii, anomalii anatomice, nefrocalcinoza, reflux co-ureteral, nefrita interstitiala sau boala polichistica.
