Aceste boli sunt similare intre ele clinic, dar epidemiologia lor difera in functie de obiceiurile rozatoarelor - rezervor si de interactiunile acestor animale cu oamenii (elul 200-4). Transmiterea de la persoana la persoana sau nosocomiala este rara, dar s-a inregistrat.
Boala de baza se aseamana cu
febra Lassa, cu doua mari diferente. in primul rand, trombocitopenia - deseori marcata
- este regula, iar sangerarile sunt destul de obisnuite. in al doilea rand, disfunctia SNC este mult mai frecventa decat in febra Lassa si deseori se manifesta prin stare confuzionala marcata, tremor al bratelor si limbii si semne cerebeloase.
Unele cazuri urmeaza un curs predominant neurologic, cu un prognostic prost. Laboratorul clinic este util in punerea diagnosticului, deoarece trombocitopenia, leucopenia si protei-nuria sunt trasaturi tipice.
FH argentiniana este usor tratata cu plasma de faza convalescenta, administrata in primele 8 zile de boala. in absenta terapiei pasive cu anticorpi, este probabil ca ribarina intrave-noasa in dozele recomandate pentru febra Lassa sa fie eficienta in toate sindroamele de FH sud-americane. Transmiterea bolii de la barbatii aflati in convalescenta dupa FH argentiniana la sotiile lor sugereaza nevoia de consiliere a pacientilor cu FH date de arenorusuri in ceea ce priveste etarea contactelor intime cateva saptamani dupa ndecare. Pentru FH argentiniana exista un vaccin u atenuat, sigur si eficient. La animalele de experienta, acest vaccin ofera protectie incrucisata si pentru rusul FH boliene.
FEBRA RIFT VALLE Y Acest rus transmis de tantari este patogen si pentru animale domestice precum oile, tele si caprele. El este mentinut in natura de transmiterea prin oua la tantarii Aedes in apele revarsate si probabil intr-un amplificator vertebrat. Epizoonozele si epidemiile apar cand oile sau tele se infecteaza in timpul ploilor deosebit de puternice; dezvoltand o remie inalta, aceste animale infecteaza multe specii diferite de tantari. Senzorii de distanta pot detecta prin sateliti modificarile ecologice asociate cu caderile masive de ploaie, care prezic probabilitatea transmiterii febrei Rift Valley; ei pot de asemenea detecta
depresiunile speciale de unde apare vectorul Aedes. in plus, rusul este infectios cand se transmite prin contact cu sange sau aerosoli de la animalele domestice sau avortonii lor. Carnea de macelarie nu este infectioasa. Sfera infectioasa a rusului febrei Rift Valley este limitata la Africa sub-saha-riana, dar rusul a fost gasit recent in Madagascar si a fost descris de doua ori in Egipt, unde au aparut epidemii extinse in ambele ocazii (din 1977 in 1979 si din 1993 in 1995). Nu a fost demonstrata nici transmiterea de la persoana la persoana, nici cea nosocomiala.
Virusul febrei Rift Valley este neobisnuit prin aceea ca determina cel putin 4 sindroame clinice diferite. Majoritatea infectiilor se manifesta ca sindrom febra - mialgii. Un mic procent determina FH cu implicare deosebit de marcata a ficatului. Probabil 10% din
infectiile de altfel usoare duc la vasculita retiniana; examenul fundului de ochi edentiaza edem,
hemoragii si infarctizari, iar unii pacienti isi pierd definitiv vederea partiala. Un mic procent din cazuri (< 1 din 200) sunt urmate de encefalita rala tipica. Unul din sindroamele complicate nu pare sa predispuna la altul.
Nu exista terapie dovedita pentru nici unul din sindroamele descrise mai sus. Sensibilitatea modelelor animale de febra Rift Valley la terapia cu
anticorpii abo" class="alin2">anticorpi sau ribarina sugereaza ca ambele pot fi administrate intravenos persoanelor cu FH. Atat boala retiniana, cat si encefalita, apar dupa ce sindromul acut febril s-a terminat si au aparut anticorpii serici neutralizand - fapte ce sugereaza ca este necesara doar o ingrijire suportiva. Boala epidemica este cel mai bine prevenita prin vaccinarea septelurilor. Posibilitatea silita ca rusul sa se proe in Egipt, sugereaza ca alte zone potential receptive, inclusiv Statele Unite, ar trebui sa fie pregatite sa reactioneze prompt intr-o asemenea eventualitate. Este posibil ca aceasta boala, la fel ca encefalita cabalina venezueleana, sa poata fi controlata numai cu rezerve adecvate de vaccin u atenuat eficient, iar aceste rezerve globale nu exista. Un vaccin inactivat cu formaldehida confera imunitate oamenilor, dar cantitatile sunt limitate si sunt necesare trei doze; acest vaccin este recomandat persoanelor expuse ce lucreaza in laboratoare si veterinarilor ce lucreaza in Africa sub-sahariana.
FH CRIMEEA CONGO Acest sindrom sever de FH are o distributie geografica larga, fiind potential gasit pretutindeni unde apar capusele din genul cu Hyalloma ( elul 200-4). Tendinta acestor capuse de a se hrani din septeluri si anumite mamifere salbatice, semnalizeaza ca cel mai eficient mecanism de supraveghere a circulatiei rusului intr-o regiune este serosupravegherea veterinara. Infectia umana se dobandeste prin muscatura capusei sau in timpul zdrobirii capuselor infectate. Animalele domestice nu se imbolnavesc, dar dezvolta remie; astfel, exista pericolul infectarii in momentul sacrificarii sau intr-un interval scurt dupa aceea (prin contact cu pieile sau carcasele). O epidemie recenta a fost asociata cu sacrificare de struti infectati de capuse in Africa de Sud. Epidemiile nosocomiale sunt obisnuite si sunt legate de obicei de expunerea extensiva la sange sau
intepaturi de ace.
Desi in general este similara cu alte sindroame de FH, FH Crimeea Congo determina o afectare hepatica extensiva, avand in unele cazuri ca rezultat aparitia icterului. Testele de laborator clinic indica coagulare intravasculara diseminata si cresteri ale AST, creatin fosfochinazei si bilirubinei. Pacientii cu cazuri fatale au in general modificari mai marcate chiar din primele zile de boala si, de asemenea, dezvolta mai degraba leucocitoza decat leucopenie. Trombocitopenia este, de asemenea, mai marcata si apare mai precoce in cazurile cu sfarsit fatal.
Nu s-au efectuat studii controlate cu ribarina administrata intravenos, dar experienta clinica si atiile retrospective ale pacientilor cu valori de laborator ingrijoratoare sugereaza ca ribarina este eficienta si ar trebui administrata. Nu se recomanda nici un vaccin uman sau de uz veterinar.
FH CU SINDROM RENAL Aceasta boala, prima identificata ca o FH, este larg distribuita in Europa si Asia; principalele rusuri determinate si rezervoarele lor rozatoare pe aceste doua continente sunt rusul Puumala (soarecele golas, Clethrio-nomys glareolus) si rusul Hantaan (soarecele dungat de camp, Apodemus agrarius). Exista si alti potentiali agenti cauzali, inclusiv rusul Dobrava (soarecele de camp cu gat galben, Apodemus flacollus), care determina FH severe cu sindrom renal in Balcani. Virusul Seoul este asociat cu sobolanul norvegian sau de canal, Rattus norvegicus, si are o distributie etara prin migrarea rozatorului; el este asociat cu FH usoara sau moderata cu sindrom renal in Asia, dar in multe zone ale lumii boala la om a fost dificil de identificat. Majoritatea cazurilor apar la rezidentii din zonele rurale sau la persoane aflate in vacanta; exceptia o constituie boala data de rusul Seoul, care poate fi dobandita intr-o asezare urbana sau rurala sau de la coloniile de sobolani contaminati din laborator. Boala Hantaan clasica in Coreea (FH coreana) si in China rurala (FH epidemica) apare cel mai frecvent primavara si toamna si este legata de densitatea rozatoarelor si practicile agricole. Infectia umana este dobandita in principal prin aerosoli de
urina de rozatoare, desi rusul este prezent si in saliva si fecale. Pacientii cu boala data de hantarusuri nu sunt infectiosi. FH cu sindrom renal este cea mai importanta forma de FH astazi, cu peste 100 000 de cazuri de boala severa anual in Asia, precum si mii de infectii mai usoare cu Puumala.
Cazurile severe de FH cu sindrom renal determinate de rusul Hantaan evolueaza in stadii identificabile: stadiul febril cu mialgii, durand 3-4 zile; stadiul hipotensiv, asociat deseori cu soc si durand de la cateva ore la 48 de ore; stadiul oliguric, cu
insuficienta renala durand 3 - 10 zile; si stadiul poliuric, cu diureza si hipostenurie.
Perioada febrila este initiata de un episod abrupt de febra, cefalee, mialgii severe, sete,
anorexie si deseori greata si varsaturi. Foto fobia, durerile retroorbitale si durerile la miscarea globilor oculari sunt frecvente, iar vederea dene incetosata odata cu inflamarea corpilor ciliari. inrosirea fetei, a zonei V a gatului si a spatelui sunt caracteristice, cum sunt si congestia faringelui, edemul periorbital si sufuziunile conjunctivale. Deseori se dezvolta petesii in zonele de presiune, pe conjunctive si in axile. Durerile de spate si sensibilitatea la percutia unghiului costovertebral reflecta edemul retroperitoneal masiv. Sunt prezente do de laborator ale unei coagulari intravasculare diseminate usoara sau moderata. Alte date de laborator includ proteinuria si un sediment urinar activ.
Faza hipotensiva este introdusa de scaderea presiunii sangne si uneori de soc. Bradicardia relativa tipica pentru faza febrila este inlocuita de tahicardie. Activarea kininelor este marcata. Hematocritul in crestere reflecta sufuziunile vasculare in crestere. Se dezvolta o leucocitoza cu deere la stanga, iar trombocitopenia continua. Circula limfocite atipice, care de fapt sunt celule CD8+ activate si intr-o mai mica masura CD4+. Proteinuria este marcata, iar greutatea specifica a urinii scade sub 1010. Circulatia renala este congestionata si compromisa din cauzamodificarilor circulatorii sistemice si locale, ce au ca rezultat necroza tubulara, in special la jonctiunea corticomedulara, si oliguria.
In timpul fazei oligurice, tendintele hemoragice continua, probabil in mare parte datorita defectelor uremice de sangerare. Oliguria persista 3-l0 zile inainte ca functia renala sa rena si sa marcheze debutul stadiului poliuric, care aduce pericolul deshidratarii si al anomaliilor electrolitice.
Cazurile usoare de FH cu sindrom renal pot fi mult mai putin stereotipe. Prezentarea poate include numai febra, anomalii gastrointestinale si oligurie tranzitorie, urmata de hipostenurie.
Trebuie suspicionata FH cu sindrom renal la pacientii cu expunere rurala in zonele endemice. Recunoasterea prompta a bolii va permite spitalizarea rapida si tratamentul adecvat socului si insuficientei renale. Parametrii de laborator clinic utili includ leucocitoza, care poate fi leucemoida si asociata cu o deere la stanga, trombocitopenia si proteinuria. Obiectivele principale ale terapiei sunt corectarea socului, bazata pe substante presoare, perfuzia modesta de cristaloizi si administrarea intravenoasa de albumine serice umane si tratamentul insuficientei renale, cu dializa prompta pentru indicatiile obisnuite. Hidratarea poate avea ca rezultat edemul pulmonar, iar hipertensiunea trebuie etata datorita posibilitatii de hemoragii intracraniene. Folosirea ribarinei intravenos a redus mortalitatea si morbiditatea in cazurile severe, cu conditia ca tratamentul sa fie inceput in primele 4 zile de boala. Rata caz-mortalitate poate atinge 15% in randul cazurilor nerecunoscute, dar cu un tratament adecvat trebuie sa fie < 5%. Sechele nu au fost clar definite, dar in Statele Unite exista o corelatie intre insuficienta renala cronica hipertensiva si prezenta de anticorpi fata de rusul Seoul.
Infectiile cu rus Puumala, cea mai obisnuita cauza de FH cu sindrom renal in Europa, au ca rezultat un lou clinic mult mai atenuat, dar aceeasi prezentare generala. Sindromul poate fi denumit dupa numele sau anterior, nefropatia epidemica. Manifestarile hemoragice se intalnesc doar la 10% din cazuri, de obicei se observa mai degraba hipotensiune decat soc, iar oliguria este prezenta numai la aproximativ jumatate din pacienti. Trasaturile dominante pot fi febra, durerile abdominale, proteinuria, oliguria usoara si uneori vederea incetosata sau glaucomul, urmate de poliurie si hipostenurie in convalescenta. Mortalitatea este < 1%.
Diagnosticul se pune usor cu ELISA cu IgM de captura, care trebuie sa fie pozitiva la internare sau in 24-48 h dupa aceea. Izolarea rusului este dificila, dar PCR - RT dintr-un cheag de sange recoltat la inceputul manifestarilor clinice sau din tesuturile obtinute post-mortem va da rezultate pozitive. Astfel de teste se fac numai daca se cere identificarea definitiva a speciei rale infectante.