Encefalita arborala este o boala sezoniera, aparand de obicei in lunile calde. Incidenta sa variaza mult cu timpul si locul, in functie de factori ecologici. Virusurile determinante difera edent in termeni de raport caz-infectie (ex., raportul intre
infectiile clinice si subclinice), mortalitate si sechele (elul 200-3). Oamenii nu sunt un amplificator important pentru aceste rusuri.
Toate encefalitele rale discutate in aceasta sectiune au dupa cat se stie o patogenie similara. Un artropod infectat ingera un pranz hematie de la un om si infecteaza gazda. Se crede ca perioada initiala de remie isi are originea cel mai obisnuit in sistemul limfoid. Viremia duce la invazia SNC, probabil prin infectarea neuroepiteliului olfactiv, cu trecerea prin lama cribiforma, sau prin infectarea capilarelor cerebrale si penetrarea multifocala in SNC. in timpul fazei remice, poate exista o boala nerecunoscuta sau minora, cu exceptia cazului de encefalita cu flarusuri transmise prin capuse, cand poate exista o faza strict delimitata cu
febra si boala sistemica. Procesul de boala de la nivelul SNC apare partial prin infectia neuronala directa, cu leziuni ulterioare, si partial prin edem, inflamatie si alte efecte indirecte. Tabloul anatomo-patologic obisnuit este de necroza neuronala focala, noduli gliali inflamatori si infiltrat limfoid ce inconjoara vasele; severitatea si distributia acestor anomalii variaza in functie de rusul infectant. Zonele implicate prezinta fenomenul de "perfuzie de lux\", cu un flux sanguin total crescut sau normal si cu o rata de extractie a oxigenului scazuta.
Pacientul tipic prezinta un prodrom de simptome constitutionale nespecifice, incluzand febra, dureri abdominale, vertij, dureri faringiene, si simptome respiratorii. Urmeaza rapid cefaleea, semnele meningeale, fotofobia si varsaturile. Implicarea structurilor mai profunde poate fi semnalata de letargie, somnolenta si deficite intelectuale (descoperite prin examenul statusului mental sau neputinta de a numara inapoi din 7 in 7); pacientii afectati mai serios vor prezenta o dezorientare edenta si pot fi comatosi. Tremorul, pierderea reflexelor abdominale, paralizii de ner cranieni, hemipareza, monopareza, dificultatea la deglutitie si semnele de lob frontal sunt toate comune. Convulsiile si semnele focale pot fi edente precoce, sau pot sa apara in timpul evolutiei bolii. Unii pacienti prezinta un debut abrupt cu febra, convulsii si alte semne ale afectarii SNC. Rezultatul infectiei umane poate varia de la simptome nesemnificative, trecand prin
cefalee febrila, spre meningita aseptica si, in fine, encefalita completa; proportia si severitatea acestor manifestari variaza in functie de rusul infectant.
Encefalita acuta dureaza de obicei de la cateva zile la 2-3 saptamani, dar recuperarea poate fi lenta, necesitand saptamani sau luni pentru revenirea la functia recuperabila maxima. Acuzele obisnuite in timpul recuperarii includ dificultati de concentrare, fatigabilitate, tremor si modificari de personalitate. Boala acuta necesita tratarea pacientului comatos, care poate avea cresteri ale presiunii intracraniene, secretie inadecvata de hormon antidiuretic,
insuficienta respiratorie si convulsii. Nu exista un tratament specific pentru aceste encefalite rale. Singurele metode de prevenire practice sunt tinerea sub control a vectorilor si protectia personala impotriva artropodelor care transmit rusul; pentru encefalita japoneza sau encefalita transmisa de capusa, vaccinarea trebuie luata in considerare in anumite circumstante ( sectiunile relevante de mai jos).
Diagnosticul encefalitei arborale depinde de evaluarea atenta a unui pacient febril cu boala a SNC, cu identificarea rapida a unei encefalite cu
herpes simplex traila, excluderea abceselor cerebrale, excluderea meningitei bacteriene prin examinari repetate ale LCR si executarea testelor de laborator pentru definirea etiologiei rale. Leptospiroza si neurosifilisul trebuie, de asemenea, luate in considerare. Examinarea LCR arata de obicei un numar modest de celule - zeci sau sute sau poate cateva mii. La inceputul procesului, o proportie semnificativa din aceste celule pot fi leucocite polimorfo-nucleare, dar de obicei exista o predominanta a celulelor mononucleare. Nivelul glucozei din LCR este de obicei normal. Exista exceptii de la acest model al analizelor. De exemplu, in encefalita estica cabalina leucocitele polimorfonucleare pot predomina in timpul primelor 72 de ore de boala si poate fi detectata hipoglicorahia. In CML, numarul limfocitelor poate fi de ordinul miilor, iar concentratia glucozei poate fi scazuta. Experienta in studiile imagistice inca evolueaza; oricum, in mod clar, atat
tomografia computerizata (CT), cat si rezonanta magnetica nucleara (RMN) pot arata imagini normale, cu exceptia dolor unei afectiuni preexistente, sau uneori pot sugera edem difuz. Cativa pacienti cu encefalita cabalina estica au avut anomalii focale, iar indizii cu encefalita japoneza severa au prezentat leziuni talamice bilaterale, care au fost deseori hemoragice. Electroencefalograma arata de obicei anomalii difuze si nu este de ajutor in mod direct.
Un raspuns imun umoral este detecil de obicei in momentul debutului bolii sau intr-un moment apropiat. Trebuie examinat atat serul, cat si LCR, pentru depistarea anticorpilor IgM. in general rusul nu poate fi izolat din sange sau LCR, desi rusul encefalitei japoneze a fost izolat din LCR in cazurile severe. Virusul poate fi obtinut din tesutul cerebral unde este prezent antigenul ral, desi distributia sa poate fi focala.