mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Boli spirochetale
Index » Boli infectioase » Boli spirochetale
» Sifilisul, definitie, tratament

Sifilisul, definitie, tratament







DEFINITIE
Sifilisul este o infectie cronica sistemica determinata de Treponema pallidum subspeciile pallidum, transmisa de obicei sexual si caracterizata prin episoade de boala activa intrerupte de perioade de latenta. Dupa o perioada de incubatie in medie de 3 saptamani, apare o leziune primara, care este adesea asociata cu limfadenopatie regionala; stadiul secundar bacteriemic este asociat cu leziuni mucocutanate generalizate si limfadenopatie generalizata, urmat de o perioada latenta de infectie subclinica, cu o durata de mai multi ani. in aproape o treime din cazurile netratate, stadiul tertiar este caracterizat prin leziuni mucocutanate distructive progresive, musculoscheletice sau parenchimatoase, aortita, sau boala simptomatica a sistemului nervos central.


ETIOLOGIE

Descoperirea Treponemei pallidum in materialul sifilitic a fost facuta de Schaudinn si Hoffman in 1905. Treponema pallidum este unul dintre numeroasele microorganisme in forma de spirala care se autopropulseaza prin


rasucirea in jurul axei longitudinale proprii. Spirochetele includ 3 genuri care sunt patogene pentru om si pentru o varietate de alte animale: Leptospira, care determina leptospiroza umana; Borrelia, inclusiBorrelia recurrentis si Borrelia vincentii care determina febra recurenta si respectiangina Vincent, si Borrelia burgdorferi, agentul cauzal al bolii Lyme; si Treponema, care sunt raspunzatoare pentru bolile cunoscute ca treponematoze. Genul Treponema include T pallidum subspeciile pallidum (ulterior denumite T. pallidum), care determina sifilisul venerian; T. pallidum subspeciile pertenue, care determina framboesia; T. pallidum subspeciile endemicum, care determina sifilisul endemic sau bejelul; T. carateum, care determina pinta ( modulul 175). Alte specii de Treponema sunt intalnite in cavitatea bucala, mucoasa genitala si tubul digestiv, dar nu au un rol patogen dovedit. Aceste spirochete pot fi confundate cu T. pallidum la examinarea in camp intunecat. Recent, o treponema orala noua a fost descrisa de Riviere si colaboratorii. Acest microorganism este foarte asemanator cu T. pallidum din punct de vedere antigenic si este semnificatiasociat cu periodontita si gingivita acuta necrozanta ulcerativa. Rolul etiologic in aceste boli ale gingiilor este necunoscut.

T. pallidum este un microorganism subtire, delicat, cu 6-l4 spire si capete efilate, masurand 6-l5 [im in lungime si 0,2 [im in latime. Citoplasma este inconjurata de o membrana citoplasmatica trilaminara, care este la randul ei inconjurata de un strat peptidoglicanic delicat care ofera oarecare rigiditate structurala. Acest strat este inconjurat de o membrana externa bogata in lipide, care contine relatiputine proteine integrale de membrana, desi o molecula porinica prezumtiva de suprafata a fost recent descrisa. Sase endoflageli se misca in jurul corpului celular in spatiul dintre peretele celular intern si membrana externa, acestia putand fi elementele contractile responsabile pentru motilitate. Nici una dintre cele 4 treponeme patogene nu au fost inca cultivate cantitatiin vitro si nici o diferenta morfologica, serologica sau meolica convingatoare nu a fost gasita intre ele. Ele sunt deosebite in principal dupa sindromul clinic pe care il produc. Singura gazda naturala cunoscuta pentru T. pallidum este omul. Multe mamifere pot fi infectate cu T. pallidum, dar numai oamenii, maimutele evoluate si cateva animale de laborator dezvolta in mod regulat leziuni sifilitice. Specii virulente de T. pallidum sunt cultivate si mentinute pe iepure.


EPIDEMIOLOGIE

Aproape toate cazurile de sifilis sunt contractate prin contact sexual, datorita unor leziuni infectante (de ex., sancrul, leziunea mucoasei, eruptia pielii, sau condiloame late). Modalitati mai putin frecvente de transmitere includ contactul personal non-sexual si infectia in utero sau posttrans-fuzional.
Numarul total de cazuri raportate anual in Statele Unite (ura 174-l) a scazut constant de la 575.593 cazuri in 1943 la 64.621 cazuri in 1987, o scadere de 88%, dar a crescut apoi la 134.255 in 1990. Numarul cazurilor noi de infectie sifilitica a atins un varf in 1947 si apoi a scazut la aproximati6000 in 1956; de atunci, a existat mai degraba o crestere constanta a sifilisului infectios, punctat de patru cicluri de 7 pana la 10 ani, fiecare cu o crestere rapida si o scadere a incidentei (cu varfuri in 1965,1975, 1982 si 1990). Din 1990, numarul cazurilor raportate de infectie sifilitica a scazut din nou cu mai mult de 50%. In 1994 erau raportate 20.627 de cazuri de sifilis primar si secundar si 32.012 cazuri de sifilis latent timpuriu.
Populatia cu cel mai inalt risc de contaminare s-a modificat, intre 1977 si 1982, aproximatio jumatate dintre toti pacientii cu sifilis precoce in Statele Unite erau barbati homosexuali sau bisexuali. In mare parte, datorita modificarii practicilor sexuale in aceasta populatie din cauza epidemiei de SIDA, proportia cazurilor de sifilis primar ce afecteaza barbatii homosexuali si bisexuali a scazut. Epidemia curenta de sifilis apare predominant la heterosexuali negri, barbati si femei (ura 174-2), mai ales in zonele urbane, unde infectia sifilitica este corelata semnificaticu prostitutia pentru cocaina "crack\". Varful de incidenta a sifilisului apare in grupa de varsta 15-34 ani. Incidenta raportata a sifilisului este mult mai mare la negri decat in alte grupe etnice, si in mediul urban decat in rural. in plus, exista o concentrare inalta de cazuri in sud-estul Statelor Unite.


Incidenta sifilisului congenital urmeaza cu aproximatie pe cea a sifilisului infectios la femei. Numarul cazurilor de sifilis congenital raportate la sugari mai mici de 1 an a fost cel mai scazut in 1978 (107 cazuri), cand sifilisul infectios a fost prevalent intre barbatii homosexuali si bisexuali. Cresterea dramatica a sifilisului primar si secundar la femei din 1986 pana in 1990 a determinat o crestere proportionala a numarului sugarilor nascuti cu sifilis congenital, pana la 3275 copii in 1991. Este important de remarcat totusi, ca definitia de caz pentru sifilisul congenital a fost largita in 1989 si acum include toti copin vii sau nou nascuti din femei cu sifilis netratat sau incorect tratat la nastere.
Aproximati1 din 2 indivizi care sunt contacti sexuali ai persoanelor cu sifilis infectios devin infectati. Multi dintre contactii sexuali au deja manifestari vizibile de sifilis la prima consultatie, si aproximati30% dintre contactii aparent neinfectati, examinati in primele 30 de zile de la expunere, sunt de fapt in stadiul de incubatie si vor dezvolta infectia sifilitica daca nu sunt tratati. Din aceasta cauza, identificarea si tratarea "epidemiologica\" a tuturor contactilor sexuali expusi recent a devenit un aspect important al controlului sifilisului. Este, de asemenea, importanta identificarea persoanelor infectate, prin testarea femeilor gravide, a celor ce se interneaza in spital, a recrutilor militari si a persoanelor controlate in cabinetele medicale. Mai controversate sunt legile si regulile care solicita testarea serologica premaritala de rutina pentru sifilis, cazuri in care complianta este indubiil scazuta si deci nu exista date la nivel national.

EVOLUTIA NATURALA SI PATOGENEZA SIFILISULUI NETRATAT
T. pallidum penetreaza rapid membranele mucoase intacte sau pielea lezata prin microabraziuni si, in cateva ore, intra in sange si in limfatice pentru a produce infectie sistemica si focare metastatice, cu mult inainte de aparitia leziunii primare. Sangele unui pacient cu sifilis in perioada de incubatie sau timpuriu este infectant. Timpul de replicare a T. pallidum in cursul bolii active timpurii in vivo este estimat la 30-33 ore, iar perioada de incubatie a sifilisului este invers proportionala cu numarul de microorganisme inoculate. Concentratia treponemelor atinge in general cel putin IO7 pe gram de tesut inaintea aparitiei leziunii clinice, in infectiile experimentale pe iepuri si oameni, un numar foarte scazut de treponeme pot initia infectia, care conduce la o leziune vizibila doar dupa cateva saptamani, desi modificarile histopatologice sunt evidente mai devreme; injectarea intradermica a IO6 microorganisme de obicei produce o leziune in 72 ore. Prin injectarea intradermica a unor doze gradate de T. pallidum la opt voluntari, s-a silit doza infectanta de 50% (DIS0) a fost calculata ca fiind de 57 de microorganisme. Perioada medie de incubatie la om, de aproximati21 de zile, sugereaza un inocul mediu de 500-l000 de microorganisme infectioase, necesar pentru a obtine boala pe cai naturale. Perioada de la incubatie (de la inoculare pana cand leziunea primara este vizibila) depaseste rar 6 saptamani. Terapia subcurativa in cursul perioadei de incubatie poate amana aparitia leziunii primare, dar nu este sigur ca acest tratament reduce probabilitatea de dezvoltare a bolii simptomatice.

Leziunea primara apare la locul inocularii, persista de obicei 2-6 saptamani si apoi se vindeca spontan. Histopatologia leziunii primare arata infiltrare perivasculara, in principal cu limfocite (inclusicelule CD8+ si CD4+), plasmocite si macrofage, cu proliferare capilara endoteliala si obliterare ulterioara a vaselor sanguine mici. Infiltrarea cu CD4+ asigura un profil citokinic tip TH1, corespunzator activarii macrofagelor. in acest timp, T. pallidum este evidentiabila in sancru si in spatiile dintre celulele epiteliale, ca si in invaginatiile sau fagozomii celulelor epiteliale, in fibroblasti, plasmocite si in celulele endoteliale ale capilarelor mici, in canalele limfatice si in ganglionii limfatici regionali. Fagocitoza microorganismelor de catre macrofagele activate determina in final distractia lor, rezultand vindecarea spontana a sancrului.
Manifestarile generale parenchimatoase, sistemice si mucocu-tanate ale sifilisului secundar apar de obicei in 6-8 saptamani dupa vindecarea sancrului, desi 15% dintre pacientii cu sifilis secundar au sancre persistente sau in curs de vindecare. La alti pacienti, leziunile secundare pot aparea la mai multe luni dupa vindecarea sancrului, iar unii pacienti pot intra in stadiul latent fara sa dezvolte vreodata leziuni secundare. Leziunile secundare maculo-papulare evidentiaza caracteristici histopa-tologice de hipercheratoza epidermica, proliferare capilara cu hipertrofia endoteliului in corionul superficial, papile dermice cu transmigrarea leucocitelor polimorf onucleare, iar in corionul mai profund, infiltrare perivasculara cu monocite, plasmocite si limfocite. Treponemele sunt intalnite in multe tesuturi, inclusiin umorile apoase ale ochiului si in lichidul meningeal. Invazia sistemului nervos central de catre T. pallidum apare in cursul primelor saptamani sau luni de infectie, iar modificarile LCR sunt detectate la 40% din pacienti in cursul stadiului secundar. Hepatita clinica si glomerulonefrita membranoasa cu complexe imune sunt relatirare, dar sunt manifestari recunoscute ale sifilisului secundar; teste hepatice modificate pot fi demonstrate la mai mult de un sfert din pacientii cu sifilis timpuriu. Limfadenopatia generalizata nedureroasa este prezenta la 85% din pacientii cu sifilis secundar. Motivul pentru aparitia paradoxala a manifestarilor de sifilis secundar, in ciuda titrurilor crescute de anticorpi (inclusianticorpi de imobilizare) anti-T. pallidum, este necunoscut. Leziunile secundare cedeaza in 2-6 saptamani si pacientul intra in stadiul de latenta, care este detecil doar prin testare serologica. In era preantibiotica, pana la 25% din pacientii netratati sufereau de una sau mai multe recaderi mucocutanate consecutive, generalizate sau localizate, intr-o perioada corespunzatoare primilor 2-4 ani dupa infectare. Deoarece 50% din aceste recaderi infectioase apar in primul an, identificarea si examinarea contactilor sexuali sunt foarte importante pentru pacientii cu sifilis cu mai putin de 1 an vechime. Rash-ul recurent generalizat este rar in prezent.


In era preantibiotica, aproximatio treime dintre pacientii cu sifilis latent netratat au dezvoltat boala tertiara aparenta clinic; azi, in tarile industrializate tratamentul specific si terapia identica a sifilisului latent si timpuriu au redus masiincidenta aparenta a bolii tertiare, cu exceptia cazurilor sporadice de neurosifilis la persoanele infectate cu HIV. in trecut, cea mai frecventa forma de boala tertiara a fost goma, de obicei o leziune granulomatoasa benigna. Azi, gomele sunt foarte rare. Leziunile tertiare sunt determinate de endarterita obliteranta a vaselor mici, care implica de obicei vasa vasorum a aortei ascendente si, mai rar, sistemul nervos central. Implicarea asimptomatica a SNC este demonstrabila la pana la 25% din pacientii cu sifilis latent tardiv. Factorii care determina dezvoltarea si progresiunea bolii tertiare sunt necunoscuti.
Evolutia sifilisului netratat a fost studiata retrospectila un grup de aproape 2000 de pacienti cu sifilis primar sau secundar diagnosticat clinic (Studiul Oslo, 1891-l951), prospectila 431 la barbati de rasa neagra cu sifilis latent seropozitivechi de peste 3 ani (Studiul Tuskegee, 1932-l972) si retrospectipe baza a 198 de autopsii ale pacientilor cu sifilis netratat (Studiul Rosahn, 1917-l942).In Studiul Oslo, 24% din pacienti au dezvoltat leziuni secundare de recadere in cursul a 4 ani si 28% au dezvoltat in final una sau mai multe manifestari ale sifilisului tardiv. Sifilisul cardiovascular, inclusiaortita, a fost detectat la 10%, cu nici un caz aparut la cei infectati inainte de varsta de 15 ani; neurosifilisul simptomatic a aparut la 7%, iar 16% au dezvoltat sifilis tertiar benign (goma pielii, membranelor mucoase si scheletului). Sifilisul a fost cauza primara de moarte la 15% dintre barbati si 8% dintre femei. Sifilisul cardiovascular a fost demonstrat la 35% dintre barbati si 22% dintre femeile care au fost autopsiate. in general, complicatiile tardive serioase au fost aproape de doua ori mai frecvente la barbati decat la femei.
Studiul Tuskegee a demonstrat ca rata de deces a barbatilor negri cu sifilis netratat in grupa de varsta de 25-50 de ani a fost cu 17% mai mare decat la subiectii neinfectati si ca 30% din toate decesele puteau fi atribuite sifilisului SNC sau cardiovascular. Problemele etice ridicate de acest studiu, inceput in era pre-anti-biotica dar continuat pana in anii \'70, au avut o influenta majora in orientarea actuala a experimentarii medicale pe om, iar istoria studiului poate inca sa alimenteze rezerva negrilor americani in privinta participarii ca subiecti in cercetarea stintiifica. Sifilisul cardiovascular a fost de departe cauza cea mai importanta a mortalitatii crescute. Do anatomice ale aortitei au fost gasite la 40-60% din subiectii cu sifilis autopsiati (aticu 15% din lotul de control), in timp ce sifilisul SNC a fost prezent la numai 4% din cazuri. Hipertensiunea a fost de asemenea crescuta ca frecventa la subiectii infectati.
Aceste studii au aratat fiecare ca aproximatio treime din pacientii cu sifilis netratat au dezvoltat manifestari clinice sau anatomopatologice de sifilis tertiar, aproximatio patrime au murit ca rezultat direct al sifilisului tertiar si, de asemenea, a fost prezenta o mortalitate aditionala in exces, neatribuibila direct sifilisului.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai