Tehnica de examinare in camp intunecat
Examinarea in camp intunecat este esentiala in eluarea leziunilor cutanate, cum ar fi sancrul sifilisului primar sau condiloamele late ale sifilisului secundar. Suprafata leziunii ulcerate suspicionate trebuie curatata cu tifon si solutie salina apoi stearsa usor cu tifon uscat fara sa se produca sangerarea. Apoi, leziunea este presata pentru a obtine un transsudat seros si o picatura a transsudatului este pusa pe lama de sticla. O picatura de solutie salina (fara aditivi bacteriostatici) poate fi amestecata cu transsudatul daca este necesar, iar acest preparat este apoi acoperit cu lamela si examinat imediat pentru T. pallidum cu un microscop cu camp intunecat sau cu contrast de faza, de catre o persoana experimentata. Identificarea unui singur microorganism cu motilitate caracteristica, de catre un examinator specializat, este suficienta pentru diagnostic. Nu este recomandata examinarea leziunilor orale si a ulcerelor anale prin aceasta metoda, fiind dificil de a diferentia T. pallidum de alte spirochete ce pot fi prezente. O singura examinare negati nu exclude sifilisul, deoarece pentru a putea fi obserte trebuie sa fie prezente cel putin IO4 treponeme pe mm3 de transsudat, iar folosirea anterioara a antisepticelor topice sau spalarea regiunii de catre pacient pot falsifica rezultatele si trebuie deci evitate. Ideal, examinarea in camp intunecat trebuie repetata timp de 3 zile succesiv inainte ca rezultatul sa fie considerat negativ.
Imunofluorescenta directa
Cele mai multe cazuri de
sifilis sunt diagnosticate in cabinetele particulare ale medicilor, unde microscopia in camp intunecat nu este accesibila; sunt necesare metode alternative pentru identificarea T. pallidum in exsudat. Testul direct cu
anticorpii abo" class="alin2">anticorpi fluorescenti pentru T. pallidum (DFA-TP), accesibil in laboratoare, foloseste anticorpi policlonali antitreponemici conjugati cu fluoresceina pentru detectarea T. pallidum pe frotiurile fixate, preparate din leziunile suspecte. A fost realizata o imbunatatire a acestei tehnici, folosindu-se un anticorp monoclonal care este specific doar pentru treponemele patogene, care nu este inca accesibil comercial. Reactia de polimerizare in lant este eluata in prezent pentru depistarea T. pallidum si a altor patogeni ai ulcerelor genitale.
Evidentierea
T. pallidum in tesuturi Adesea este necesar de identificat T. pallidum in tesuturi atunci cand dole clinice sau histopatologice sugereaza diagnosticul de sifilis. Desi microorganismul poate fi depistat in tesuturi prin coloratii adecte cu argint, aceste rezultate trebuie interpretate cu grija, deoarece se intalnesc adesea artefacte care seamana cu T. pallidum. Treponemele pot fi demonstrate mai bine in tesuturi prin imunofluorescenta sau imunohistochimie folosind anticorpi specifici monoclonali sau policlonali contra T. pallidum.
Teste serologice pentru sifilis
Multitudinea testelor serologice pentru sifilis poate determina confuzii. Infectia sifilitica produce doua tipuri de anticorpi, anticorpii antilipidici "reaginici\" si anticorpii specifici antitreponemici, care sunt cuantificati prin testele treponemice si respectiv, non-trepo-nemice (elul 174-l). Testele treponemice, ca si cele non-treponemice sunt reactive la persoanele cu orice infectie treponemica, inclusiv framboesia, pinta si
sifilisul endemic.
Anticorpii non-treponemici produsi in sifilis contin concomitent imunoglobuline IgG si IgM directionate contra unui complex antigenic cardiolipinlecitin-colesterolic. Termenul de reagina este nepotrivit, deoarece anticorpul IgE, implicat in anumite fenomene alergice, este de asemenea denumit reagina.
Cele mai folosite teste non-treponemice sau teste cu anticorpi reaginici pentru sifilis sunt testul RPR, care poate fi automatizat (ART), testul VDRL (Venereal Disease Research Laboratory) si testul cu ser neincalzit si toluidina rosie (TRUST). Alte teste non-treponemice mai putin frecvent folosite includ reagina serica neincalzita (USR) si testul screening reaginic (RST). in aceste teste anticorpii sunt detectati prin floculare microscopica (VDRL, USR) sau macroscopica (RPR, RST si TRUST) a suspensiei antigenice ( elul 174-l). Sunt eluate noi metode bazate pe ELISA.
RPR este adesea mai costisitor decat testul VDRL, dar este mai usor de realizat si foloseste ser neincalzit; este testul de ales pentru diagnosticarea rapida serologica in clinica sau cabinet medical. Testul VDRL ramane, totusi, standardul de folosire pentru LCR.
Testele VDRL si RPR sunt egal sensibile si pot fi folosite pentru screening-ul initial sau pentru cuantificarea titrului de anticorpi serici. Titrai reflecta activitatea bolii. O crestere de patru ori sau mai mare a titrului poate fi intalnita in cursul evolutiei sifilisului primar. Titrurile VDRL ating de obicei 1:32 sau mai mult in sifilisul secundar. O scadere persistenta a titrului cu doua dilutii (de patru ori) sau mai mare care urmeaza tratamentului sifilisului timpuriu ofera o doda esentiala a unui raspuns adect la terapie. Titrurile VDRL nu corespund direct cu titrurile RPR, iar testarea cantitati secventiala (ca pentru raspunsul la terapie) trebuie sa utilizeze un singur test.
Exista doua teste treponemice standard: testul de absortie a anticorpilor treponemici fluorescenti (FTA-ABS) si testul de microhemaglutinare pentru anticorpii la T. pallidum (MHA-TP). Un alt test de hemaglutinare, testul de hemaglutinare a T. pallidum (TPHA), este frecvent folosit in Europa dar nu este folosit in Statele Unite. Ambele teste, FTA-ABS si cel de hemaglutinare sunt foarte specifice si, atunci cand sunt folosite pentru confirmarea testelor pozitive cu anticorpi reaginici, au o foarte mare loare poziti predicti pentru diagnosticul sifilisului. Totusi, chiar aceste teste dau lori fals-pozitive de pana la 1-2% cand sunt folosite pentru screening-ul populatiei normale. Testul de imobilizare a T. pallidum (TPI), in care microorganismele vii de T. pallidum sunt imobilizate prin ser imun si complement, este cel mai specific test, dar este mai laborios decat alte metode si, in SUA, este disponibil doar in laboratoarele de cercetare.
Sensibilitatea relati a testelor VDRL, FTA-ABS si MHA-TP in diversele stadii ale sifilisului sunt prezentate in elul 174-2. Testele non-treponemice sunt non-reactive la aproape o treime din pacientii cu sifilis primar sau tardiv. In sifilisul primar timpuriu, detectarea anticorpilor poate fi maximalizata fie prin efectuarea unui test FTA-ABS sau pur si simplu prin repetarea unui test VDRL dupa 1 pana la 2 saptamani, daca testul VDRL initial a fost negativ. Totusi, obtinerea unui singur test cu anticorpi reaginici nu este suficienta in analizarea sifilisului tardiv simptomatic; testul FTA-ABS, mult mai sensibil, trebuie efectuat de rutina in suspiciunea de sifilis tardiv. Testele de hemaglutinare sunt chiar mai putin sensibile decat testele reaginice in sifilisul primar, dar sunt la fel de sensibile ca testele FTA-ABS in alte stadii. Toate testele treponemice si non-treponemice sunt reactive in cursul sifilisului secundar, iar un rezultat nereactiv exclude virtual sifilisul la un pacient cu leziuni mucocutanate altfel compatibile. (Mai putin de 1 % din pacientii cu sifilis secundar au un test VDRL nereactiv sau slab reactiv cu ser nediluat, care devine pozitiv la dilutii mai mari - fenomenul de prezona.) In timp ce testele non-treponemice vor deveni negative sau vor scadea ca titru dupa terapia pentru sifilisul timpuriu, testele treponemice raman adesea reactive dupa terapie si de aceea nu sunt utile in determinarea statusului infectios la persoanele cu sifilis in antecedente.
Prezenta anticorpilor IgM specifici a fost propusa ca marker pentru sifilisul activ, in ideea ca IgM dispar dupa o terapie adecta. Rata la care IgM scade dupa terapie este foarte riabila de la pacient la pacient, iar folosirea acestui criteriu pentru vindecare nu este universal acceptata. Un nou test 19S IgM FTA-ABS pentru sifilis a fost aprobat de catre Centrele de Control si Preventie ale Bolilor (CDC) pentru eluarea nou nascutilor cu suspiciune de sifilis congenital.
