intrucat persoanele cu cel mai inalt risc de imbolnavire cu
sifilis (populatia urbana, barbatii homosexuali activi si populatia din multe tari in curs de dezvoltare) au de asemenea un risc mare de infectare cu HIV, aceste infectii sunt frecvent gasite la acelasi pacient. Exista do ca
sifilisul si alte boli ce produc
ulceratii genitale pot fi factori de risc importanti pentru infectarea si transmiterea infectiei HIbr />
Manifestarile sifilisului pot fi modificate la pacientii cu infectie HIV concomitenta, si multiple cazuri de recaderi neurologice urmand terapiei standard au fost inregistrate la pacientii infectati cu HIV T. pallidum a fost identificata in LCR al pacientilor tratati pentru sifilis timpuriu cu benzatin
penicilina G. Un studiu multicentric recent in SUA pentru sifilisul timpuriu a evidentiat raspunsuri terapeutice similare la persoanele cu sau fara infectie HIV concomitenta, desi studiul a avut o putere statistica redusa de a exclude un efect al HIV, iar 41% din subiecti au fost pierduti din supraveghere. Aceasta investigatie confirma rata mare de invazie a SNC in sifilisul timpuriu si persistenta T. pallidum dupa terapia standard: 11 din 43 de pacienti infectati cu HIV si 21 din 88 de pacienti neinfectati au prezentat T. pallidum detecil in LCR inainte de terapie.; 7 din 35 de pacienti care au suferit o
punctie lombara dupa tratament (unii infectati HIV, altii nu) prezentau inca T. pallidum detecila in LCR.
Frecventa manifestarilor clinice si de laborator neobisnuite de sifilis printre pacientii cu coinfectie HIV este necunoscuta. Aceste manifestari pot fi dependente de stadiul infectiei cu HIV si de gradul imunosupresiei. Nu exista do clare daca sensibilitatea testelor serologice pentru sifilis sau ca raspunsul serologic la terapie la marea majoritate a pacientilor cu sifilis timpuriu infectati cu HIV difera de constatarile similare la pacientii fara HIV Interpretarea rezultatelor serologice la acesti pacienti ar trebui sa fie aceeasi ca pentru persoanele neinfectate cu HIbr />
Evaluarea tuturor pacientilor cu sifilis trebuie sa includa testarea serologica pentru HIV, cu consimtamantul pacientului. De asemenea, persoanele cu infectie HIV nou diagnosticata trebuie sa fie testate pentru sifilis. Ex
aminarea LCR pentru descoperirea dolor de neurosifilis este recomandata de unii specialisti pentru toti pacientii coinfectati, indiferent de stadiul clinic al sifilisului, datorita datelor despre persistenta T. pallidum in LCR la persoanele infectate cu HIV dupa tratamentul standard cu benzatin penicilina al sifilisului primar. Daca sunt gasite anormalitati ale LCR, sau daca examinarea LCR nu este efectuata, trebuie administrata o terapie adecvata pentru neurosifilis. Alte autoritati nu recomanda examenul de rutina al LCR pentru pacientii coinfectati cu HIV si sifilis primar si cred ca terapia standard este suficienta. Testarea serologica dupa terapie este importanta pentru toti pacientii cu sifilis si mai ales pentru cei infectati de asemenea cu HIbr />
