Epidemiologie Artrita gonococica, care reprezinta 70% din episoadele de
artrita infectioasa la persoanele de pana in 40 de ani, este produsa de bacteriemia rezultata din infectia gonococica sau, mai frecnt, de colonizarea gonococica asimptomatica a mucoasei uterine, cervicale sau faringiene. Femeile prezinta cel mai mare risc in perioadele menstruale si in general au un risc de 2-3 ori mai mare de a dezvolta infectii gonococice diseminate si artrite. Persoanele cu deficiente de complement, mai ales ale componentelor terminale, sunt predispuse la episoade recurente de gonococemie. Tipurile de gonococi care determina predominant infectii diseminate produc colonii transparente in culturi, au o proteina membranara de tip IA sau sunt de tip AUH-auxotrof.
Manifestari clinice si date de laborator Cea mai frecnta manifestare a infectiei gonococice diseminate consta intr-un sindrom caracterizat prin febra, frisoane, rash si simptome articulare. Pe trunchi, pe suprafetele de extensie si pe extremitatile distale apare un numar mic de papule care progreseaza spre pustule hemoragice. Artritele migratorii si tenosinovita genunchiului, mainilor, pumnului, picioarelor si gleznelor sunt predominante. Leziunile cutanate si manifestarile articulare sunt considerate ca fiind consecinta unor reactii imune fata de gonococii circulanti si depozitele de complexe imune din tesuturi. Astfel, culturile din lichidul sinovial sunt negati si hemoculturile sunt poziti in mai putin de 45% din cazuri. Lichidul sinovial poate fi obtinut cu dificultate din articulatiile inflamate si de obicei contine doar 10.000-20.000 leucocite/^L.
Artrita septica gonococica autentica este mai putin frecnta decat sindromul infectiei gonococice diseminate si urmeaza intotdeauna infectiei diseminate care nu este recunoscuta la o treime din pacienti. De obicei este implicata o singura articulatie, ca soldul, genunchiul, glezna sau pumnul. Un lichid sinovial care contine mai mult de 50 000 leucocite/[iL este deseori intalnit; gonococul este doar ocazional evidentiat pe frotiul colorat cu coloratia Gram, iar culturile din lichidul sinovial sunt poziti in mai putin de 40% din cazuri. Hemoculturile sunt aproape intotdeauna negati.
Deoarece gonococul este dificil de izolat din lichidul sinovial sau sange, trebuie obtinute culturi de la nilul mucoaselor potential infectate. Culturile si frotiurile cu coloratie Gram obtinute din leziunile cutanate sunt ocazional poziti. Toate specimenele pentru cultura trebuie inoculate direct pe agar Thayer-Martin sau trebuie transportate prompt intr-un mediu special de la patul bolnavului la laboratorul de microbiologie, intr-o atmosfera de CO2 5%, ca intr-o candela. PCR este o metoda foarte sensibila in detectarea ADN-ului gonococic din lichidul sinovial. O ameliorarea importanta a simptomatologiei dupa 12-24 ore de la instituirea terapiei antibiotice corespunzatoare este un argument important pentru diagnosticul clinic al infectiei gonococice diseminate, daca culturile sunt negati.
TRATAMENT
Tratamentul initial consta din ceftriaxona (1 g intranos sau intramuscular la 24 ore) pentru a acoperi posibilele organisme penicilin-rezistente. Odata ce simptomele locale si sistemice s-au remis, cura terapeutica de 7 zile poate fi completata de un agent oral ca cefixime (400 mg de doua ori pe zi) sau ciprofloxacin (500 mg de doua ori pe zi) sau, daca sunt izolate tulpini sensibile la penicilina, amoxicilina (500 mg de trei ori pe zi). Artritele supurate raspund de obicei la aspiratia cu ac la nilul articulatiei afectate si la un tratament antibiotic de 7-l0 zile. Lavajul artroscopic sau artrotomia sunt rareori necesare.
Este recunoscut ca simptome artritice similare celor din infectia gonococica diseminata apar in meningococemie. Au fost descrise un sindrom dermatita-artrita, monoartrita purulenta si poliartrita reactiva. Toate raspund la tratamentul intranos cu penicilina.
