Complicatiile BII pot fi clasificate in complicatii locale, care reprezinta efectul direct al inflamatiei mucoasei si al efectelor acesteia, si complicatii sistemice (elul 286-3). Complicatiile locale ale BII de tipul fistulelor, abceselor si stenozelor au fost descrise mai sus. in plus, atat colita ulceroasa, cat si boala Crohn pot fi complicate de perforatie, dilatatie toxica si dezltarea unui carcinom.
PERFORATIA Perforatia intestinala poate aparea in colita ulceroasa severa, deoarece, datorita ulceratiilor extinse, peretele intestinal poate deveni extrem de subtire. Manifestarile clinice sunt cele ale peritonitei acute, cu semne de inflamatie peritoneala si demonstrarea prezentei aerului liber sub diafragm la radiografiile abdominale simple, efectuate in pozitie ortostatica. Acestea reprezinta indicatii pentru colectomie imediata.
Dilatarea toxica a colonului poate aparea in colita Crohn, insa este mult mai frecventa in colita ulceroasa. Aceasta complicatie poate fi cel mai bine considerata o forma severa de colita ulceroasa, care prezinta in plus, dilatarea colonului. Se presupune ca tonusul neuromuscular al
intestinului este afectat de inflamatia severa determinand dilatatia. Utilizarea nejudicioasa a unor agenti care induc hipomotilitate (codeina, difenoxilat, loperamid, paregoric, agenti anticolinergici) pentru tratamentul diareei aparute in cadrul colitei ulceroase, poate precipita aparitia acestei complicatii. Similar, pregatirea cu purgative pentru
clisma baritata, ca si o hipopotasemie coexistenta, pot reprezenta factori farizanti. Din punct de vedere clinic, manifestarile colitei severe cuprind
febra inalta, tahicardie, depletie de lum, dezechilibru electrolitic si
durere abdominala. La examenul obiectiv, pacientul prezinta o stare toxica, iar dilatarea colonului poate fi evidenta. Este prezenta sensibilitatea abdominala, iar in cazul in care s-a produs deja perforatia, apar semne de iritatie peritoneala. Diareea se poate reduce mult, datorita atoniei colonice, creand falsa impresie de ameliorare a colitei ulceroase. Radiografiile abdominale simple evidentiaza dilatarea colonului cu un diametru colonie ce depaseste 6 cm. in peretele colonului poate fi prezent aer si pot sa apara imagini de insule neregulate, de ulceratie a mucoasei. Sediul cel mai frecvent al dilatatiei este
colonul transvers, acest lucru fiind probabil o consecinta a pozitiei pacientului, deoarece, daca pacientul se afla in ortostatism, acesta reprezinta segmentul cel mai inalt al colonului. Aceasta forma de colita constituie o urgenta medicala reala, fiind asociata unei mortalitati ce depaseste 30% in cazul aparitiei perforatiei. Tratamentul adecvat este abordat mai jos.
ARCINOMUL SI BOALA INFLAMATORIE INTESTINALA In atie cu populatia generala, persoanele cu boala inflamatorie intestinala cronica prezinta o incidenta crescuta a carcinoamelor, in special persoanele cu afectare extinsa a mucoasei (pancolita) si cele a caror boala elueaza o perioada lunga de timp. Riscul cumulativ de cancer incepe sa creasca dupa 10 ani de la silirea diagnosticului. Desi incidenta cancerului variaza in functie de populatia de pacienti studiati, incidenta globala a cancerului a fost estimata la 0,5-l% dupa o perioada de 10 ani. S-a estimat ca, in cazul pancolitei, incidenta cancerului este de 12% la 15 ani, 23% la 20 de ani si 42% la 24 de ani dupa debutul bolii, cu toate ca rezultatele obtinute la nivelul policlinicilor au fost mai mici, sugerand o incidenta a cancerului colonului de 10% dupa 26 de ani de elutie. La copii, riscul de cancer creste mult mai abrupt dupa primii 10 ani de elutie, reflectand probabil incidenta mai mare a pancolitei la copii. Pacientii cu proctita ulceroasa (boala limitata la rect) nu prezinta un risc crescut de cancer. Cancerul intestinului subtire sau al colonului aparut in boala Crohn a fost mai putin studiat, dar incidenta ambelor cancere este crescuta ativ cu populatia generala. Aceasta este totusi mai mica decat in colita ulceroasa, poate datorita afectarii mai reduse a mucoasei in boala Crohn, fata de colita ulceroasa.
Dezltarea carcinomului colonie in elutia BII demonstreaza diferente importante fata de carcinomul aparut la populatia fara colita. in conditiile prezentei colitei, diferitele semne precoce de alarma ale neoplasmului colonie (sangerare rectala,
tulburari de tranzit intestinal) pot fi deseori dificil de interpretat. La pacientii cu colita, distributia carcinoamelor este mult mai uniforma de-a lungul colonului decat la pacientii fara colita; la cei din urma, majoritatea carcinoamelor sunt rectosigmoidiene, fiind localizate in zona accesibila sigmoidos-copului. La pacientii cu colita, tumorile sunt deseori multiple, plate si infiltrate si par sa aiba un grad mai mare de malignitate. Exista unele do care sugereaza ca acest lucru reflecta mai mult varsta mai tanara a celor afectati, decat coexistenta colitei. Alti factori suplimentari care contribuie la dificultatea diagnosticarii sunt neregularitatile mucoasei,
ulceratiile si pseudopolipii, facand carcinoamele mici dificil de diagnosticat
radiologie sau endoscopic.
Au fost facute eforturi pentru dezltarea unor metode de screening eficiente pentru detectarea carcinoamelor dezltate in cadrul BII. Antigenul carcino embrion ar (ACE) poate fi crescut nespecific la pacientii cu colita ulceroasa, avand de aceea o valoare limitata. S-a sugerat efectuarea unor clisme baritate si/sau sigmoidoscopii sau colonoscopii periodice, dar interpretarea este uneori impiedicata de anomaliile proprii colitei. Efectuarea suplimentara a biopsiilor de mucoasa colonica poate aduce un ajutor semnificativ. S-a sugerat initial ca, la pacientii cu colita cu risc crescut, poate fi prezenta o leziune precanceroasa generalizata, acestia avand fie un neoplasm ocult fie dezltand ulterior un neoplasm. Studiile efectuate la pacientii cu colita cu elutie prelungita au aratat ca daca era prezenta o displazie severa, sansele prezentei concomitente a unui neoplasm
malign sunt de 50% la pacientii care au fost supusi ulterior colectomiei. Aceste observatii au fost complicate de faptul ca modificarile displazice au fost evidentiate numai in 60% din biopsiile rectale, facand recomandabila colonoscopia cu biopsii multiple, in plus, la unii pacienti fara colectomie, displazia nu a fost o descoperire consistenta la biopsiile ulterioare. Oricum, este prudent ca pacientii cu colita ulceroasa cu o elutie de peste 8-l0 ani sa fie examinati periodic, la intervale regulate, prin colonoscopii si biopsii mucoase multiple. Nu a fost silita frecventa acestor examinari, recomandarile variind intre 6 luni si 2 ani. Daca se identifica o displazie severa, prudenta recomanda controale la perioade mai mici de 6 luni. Desi majoritatea clinicienilor nu recomanda colectomia "profilactica\" la pacientul cu colita ulceroasa veche si displazie usoara sau moderata, prezenta displaziei severe poate identifica un subgrup de pacienti care au deja un carcinom ocult sau un risc crescut de a dezlta unul. Nu se pot face recomandari generale pentru acest grup restrans de pacienti dar, in aceasta situatie, multi medici recomanda colectomia.