mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Infectii determinate de virusuri transmise prin artropode si rozatoare
Index » Boli infectioase » Infectii determinate de virusuri transmise prin artropode si rozatoare
» Virusul marburg si virusul ebola (filoviridae)

Virusul marburg si virusul ebola (filoviridae)


Share



DEFINITIE
Atat rusul Marburg cat si rusul Ebola produc o boala sistemica febrila, acuta, asociata cu o mortalitate crescuta. Aceasta boala este caracterizata de instalarea brusca a durerilor de cap, mialgiilor, faringitei, eruptiilor si manifestarilor hemoragice. Contactul de la persoana la persoana si cel nosocomial pot conduce la cazuri secundare si epidemii intermitente ale infectiei.


ETIOLOGIE

Familia Filoridae include doi fosti membrii ai familiei Rhabdoridae: rusul Marburg, un agent unic cu un singur subtip cunoscut, si rusul Ebola, care este diferit din punct de vedere antigenic de rusul Marburg si are trei subtipuri cunoscute. Subtipurile rusului Ebola (Zair, Sudan si Reston) au atat epitopi comuni cat si epitopi unici. Subtipul Reston pare a fi atenuat in patogenia sa pentru oameni. Analizele antigenice si genomice ale glicoproteinei de suprafata ale tulpinilor Sudan, izolate din 1976 pana in 1979, par identice; aceasta descoperire este cea care indica silitatea in structura antigenica a subtipurilor rusului Ebola. Virusul Ebola si rusul Marburg pot fi deopotriva izolati intr-o varietate de sisteme de culturi celulare, inclusiv in celulele renale ale maimutelor din specia Cerchopitecus pygerythrus (Vero). Virionul contine o copie de ARN, liniar, monocatenar, cu polaritate negativa, cu o nucleocapsida helicoidala si o anvelopa lipidica derivata din membrana plasmatica a celulei gazde. Structural, rusul apare ca o particula filamentoasa, alungita, de 80 pana la 100 nm, cu proiectii de suprafata sau peplomeri. Genomul ral este de aproximativ de 19 kb si codifica sapte produsi genetici. Glicoproteina de suprafata alcatuieste proiectiile de suprafata, mijloceste patrunderea rusului si este puternic glicozilata - o caracteristica ce poate contribui la nivelurile destul de reduse de anticorpi neutralizanti detectate la indizii infectati. Doua proteine matriciale numite VP40 si VP24 par a fi implicate in inmugurirea si reinvelirea rala. Nucleocapsida rala este compusa dintr-o nucleoproteina majora si o proteina minora (VP30). Ca si la alte rusuri ARN cu catena negativa, rionul contine o proteina cu rol de ARN polimeraza. In celulele infectate, atat rusul Ebola cat si rusul Marburg produc o glicoproteina secretata nestructurala, care poate juca un rol in interferenta cu raspunsurile imune ale gazdei. Virusurile sunt sile si raman infectioase pentru perioade prelungite la temperatura camerei. Ele sunt distruse de caldura (60C, 30 min.) si solventi lipidici. Ambele rusuri au patogenie de nivel 4 in ceea ce priveste biosiguranta si necesita conditii de pastrare de maxima securitate.



EPIDEMIOLOGIE
Virusul Marburg a fost identificat prima data in Germania in 1967. Virusul a fost izolat de la personalul de laborator expus maimutelor verzi africane (Cercopithecus aethiops), care au fost importate din Uganda. Virusul a fost izolat din sangele si tesutul acestor maimute si ale catorva laboranti. Din 25 de cazuri de infectie primara cu rusul Marburg, 7 s-au sfarsit prin deces. Majoritatea celor sase cazuri secundare pareau a fi legate de intepaturile de ac sau zgarieturi accidentale. A fost documentata si o raspandire secundara catre sotie de la un pacient. S-a demonstrat prezenta rusului Marburg in sperma contactului sursa, in ciuda prezentei de anticorpi circulanti. Se crede ca acest caz secundar ar fi fost contactat prin intermediul relatiilor sexuale. Dupa aceasta izbucnire, au fost raportate cazuri izolate de infectii cu rusul Marburg, de obicei implicand persoane de pe continentul african.
In 1976, epidemii de febra hemoragica severa au aparut simultan in Zair si Sudan. Dintre cele 550 de cazuri, au fost mai mult de 470 de decese. Virusul Ebola a fost izolat in ambele zone. Raspandirea epidemiei a avut loc prin intermediul contactului apropiat dintre persoane si al injectiilor cu ace refolosite. Ambele epidemii s-au sfarsit cu instituirea procedurilor carantinei stricte.
In 1989, numeroase decese cauzate de febra hemoragica printre primate aflate in carantina au fost observate intr-o arie de carantina pentru primatele importate din Reston, Virginia. Virusul Ebola (tulpina Reston) a fost izolat de la cynomolgus macaques din Filipine si Indonezia, care au fost tinute in aria de carantina. Patru angajati au fost infectati; nu s-au inregistrat decese.
In mai 1995, o epidemie de febra hemoragica s-a produs in Kikwit, Zair, determinand 250 cazuri identificate clinic, cu o mortalitate de 80%. inca o data, raspandirea de la om la om in mediul familial si in spitale a permis extinderea secundara. in timpul epidemiei, rusul Ebola a fost izolat din glandele sudoripare ale pacientilor cu simptome; astfel, contactul cu transpiratia pacientilor poate sa fi facilitat raspandirea agentului. Masurile carantinei stricte au oprit epidemia.In ciuda investigatiilor largite, rezervoarele filo rusurilor sunt necunoscute. Virusurile par sa fie zoonotice, dar toate incercarile de a defini rezervorul natural al infectiei s-au lasat cu rezultate neconngatoare. Aceasta asemanare a rusurilor cu rusul Lassa sugereaza persistenta lor intr-o gazda mamifera neidentificata. in orice caz, inca este controversata producerea infectiilor subclinice cu filorusuri la om.

HISTOPATOLOGIE
Atat rusul Marburg, cat si rusul Ebola par a fi "pantropici\"; replicarea rala are loc in aproape toate organele, incluzand tesutul limfoid, ficatul, splina, pancreasul, glandele suprarenale, tiroida, rinichii, testiculele, pielea si creierul. Necroza focala a ficatului, organelor limfatice, a rinichilor, testiculelor si ovarelor este frecventa. in ficat, s-au observat corpi citoplasmatici eozinofilici asemanatori cu corpii Councilman ai febrei galbene. Plamanii pot prezenta pneumonii interstitiale, precum si leziuni vasculare care indica endarterite in arteriole mici. Modificarile neuropatologice constau in multiple infarcte hemoragice mici cu proliferari gliale. Fiziopatologia manifestarilor hemoragice ale infectiei este neclara. Infectia rala a celulelor endoteliale cu depletia in situ de fibrina poate fi o cauza. Mediatorii inflamatori ai "sindromului septic\" pot de asemenea sa joace un rol.


MANIFESTARI CLINICE

Dupa o perioada de incubatie de 3 pana la 9 zile, pacientii prezinta cefalee frontala si temporala, stari de rau general, mialgii (in special in zona lombara), greata si varsaturi. Febra cu temperaturi de 39,4 pana la 40C (103 la 104F) - este caracteristica si aproape jumatate din pacienti au conjunctita. intre prima si a treia zi de la debut se observa diaree apoasa (adesea severa), letargie, precum si o modificare in procesele mentale. Un enantem al palatului si amigdalelor si limfadenopatie cercala pot deveni de asemenea aparente pe parcursul primei saptamani de boala. Cea mai sigura trasatura clinica este aparitia unei eruptii maculopapulare nepruriginoase, care incepe intre a cincea si a saptea zi pe fata si pe gat si se extinde centrifugal catre extremitati. O descumare fina a pielii afectate, in special pe palme si pe talpi, apare 4 sau 5 zile mai tarziu. in general, intre ziua a 5 -a si a 7-a de boala, apar manifestari hemoragice, incluzand hemoragii gastrointestinale, renale, vaginale sau conjunctivale.In timpul primei saptamani, temperatura ramane in jur de 40C (104C), urmand o scadere prin lisis in timpul celei de-a doua saptamani, doar pentru a creste din nou intre zilele 12 si 14. Alte semne clinice ce apar in a doua saptamana a bolii includ splenomegalie, hepatomegalie, edem facial si inrosiri scrotale sau labiale. Complicatiile includ orhite ce pot conduce la atrofie testiculara, miocardite cu puls neregulat si anomalii electrocardiografice si pancreatite. Pacientii decedeaza de obicei intre ziua a opta si a saisprezecea a bolii. Recuperarea se prelungeste de obicei pe o perioada de 3-4 saptamani, in timpul careia au fost observate pierderea parului, dureri abdominale intermitente, apetit scazut si perturbari psihotice prelungite. S-au raportat sechele tardive incluzand mielite transverse si uveite. Virusul Marburg a fost izolat din camera anterioara a ochiului si din sperma, aproape 3 luni dupa boala.


EXAMENE DE LABORATOR in infectiile cu filo-rusuri gasim anomalii de functii ale granulocitelor. Leucopenia este detectata inca din prima zi, leucocitele ramanand in jur de 1000/[iL, iar neutrofilia din a patra zi. Ulterior pot aparea limfocite atipice, precum si neutrofile prezentand anomalia Pelger-Huet. Trombocitopenia se dezvolta precoce si este cel mai pronuntata (adesea cu mai putin de 10.000 celule/fiL) intre zilele a 6 si a 12. Cazurile fatale pot prezenta do ale coagularii intravasculare diseminate. Se pot manifesta totodata hipoproteinemie, proteinurie, si azotemie. Cresteri ale aspartat si alanin aminotransferazelor sunt obisnuite. Punctia lombara poate arata rezultate normale sau o pleiocitoza minima. Viteza de sedimentare a hematiilor este de obicei mica.
DIAGNOSTIC Evolutia clinica caracteristica si trasaturile epidemiologice ale infectiilor cu filorusuri alcatuiesc bazele diagnosticarii. Diagnosticul specific necesita izolarea rusului sau detectarea dolor serologice ale infectiei in mostre serologice perechi. In infectiile mortale cu filorusuri, exista o remie cu titru crescut si o dovada redusa a raspunsului imun al gazdei. Viremia coincide cu stadiul febril al bolii; rusul a fost izolat din tesuturi ca si din urina, sperma, exsudat faringian si prelevari rectale. incercarile de a izola rusul trebuie realizate doar in laboratoare specializate de inalta securitate. Iradierea gama este cea mai obisnuita metoda de inactivare a rusului. Colorarea pentru antigene rale si tehnicile bazate pe reactia de polimerizare in lant a revers trancriptazei au fost utile cand au fost realizate in laboratoare specializate. Mostrele trebuie trimise Centrului de Control si Prevenire a Bolii, din Atlanta, Georgia, Laboratorului Central de Sanatate Publica, Colindale, Londra, Anglia sau Institutului National de Virusologie, Sandringham, Republica Sud -Africana. Cum transmiterea de la om la om este modul de raspandire a epidemiilor, toti pacientii trebuie tinuti in conditiile de izolare stricta si toate cazurile trebuie tratate si transportate cu grija extrema in acord cu recomandarile trasate de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

TRATAMENTIn afara tratamentului de sustinere nu este disponibil un tratament definitiv pentru infectia cu filorusuri. A fost propusa administrarea serului din faza de convalescenta de la pacientii ndecati, dar aceasta nu a fost evaluata sistematic. in orice caz, un astfel de ser este rareori disponibil. In tro, nici rusul Marburg si nici rusul Ebola nu au fost inhibati de medicamentul antiral ribarina.



Tipareste Trimite prin email

loading...



Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2017 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai