Insectele care inteapa pentru a-si apara coloniile sau pentru a-si stapani prada apartin ordinului Hymenoptera, care include apidele (albinele si bondarii), vespidele (espile, barzaunii si espile galbene) si furnicile. Veninul lor contine o gama larga de amine, peptide si enzime responsabile de reactiile locale si sistemice. Desi efectul toxic al intepaturilor multiple poate fi fatal, aproape toate cele peste 50 de decese datorate intepaturilor de hymenoptere in Statele Unite in fiecare an sunt rezultatul reactiilor alergice.Intepaturile de albine si espi Albinele isi pierd aparatul producator de venin in timpul intepaturii si ulterior mor, in timp ce espile pot sa intepe de mai multe ori succesiv. Albinele obisnuite producatoare de
miere (Apis mellifera) si bondarii (Bombus si alte genuri) ataca doar cand colonia este deranjata, dar albinele africane, care sunt extrem de agresive, raspund la cea mai mica provocare rapid si in numar mare. Dupa introducerea lor in Brazilia in 1957, aceste "albine ucigase\" s-au raspandit prin America de Sud si Centrala si in sudul Statelor Unite.
Viespile obisnuite din Statele Unite includ espile galbene, remarcabile prin dungile galbene si negre de pe abdomen, espile plesuve cu corp negru si fata alba, espea bruna, masurand 2,5-3,5 cm in lungime si espile de hartie, care au corpuri alungite variat colorate. Vespidele inteapa pentru a-si apara cuiburile pe care le construiesc adesea langa locuintele oamenilor, suspendate de streasina sau capriori, lipite de pereti sau sapate in lemn sau sol. Viespile galbene se hranesc cu substante zaharoase si carne in putrefactie si sunt suparator de abundente in locurile de agrement sau in jurul locurilor de depozitare a gunoiului menajer, in special vara tarzie si toamna.
Veninul este produs in glandele situate la capatul posterior al abdomenului si este expulzat rapid prin contractia muschilor saculetilor cu venin, care au o capacitate de pana la 0,1 ml la insectele mari. Veninurile diferitelor specii de hymenoptere sunt distincte din punct de vedere biochimic si imunologic. Efectele toxice directe sunt mediate de amestecuri de compusi cu greutate moleculara joasa, cum ar fi serotonina, histamina si acetilcolina si cateva kinine. Toxinele polipeptidice in veninul albinei melifore includ melitina, care lezeaza membranele celulare, proteine care produc degranularea mastocitara, cauzand eliberarea histaminei, apamina, o neurotoxina, si adolapina, care are efect antiinflamator. Enzimele din venin includ hialuronidaza, care permite difuzarea altor compusi ai veninului, si fosfolipazele, care pot sa constituie alergenii majori ai veninului. Pare sa existe o slaba sensibilizare incrucisata intre veninurile de albina si de espe.Intepaturile necomplicate produc imediat
durere si o reactie eritemato-papuloasa, edem local si inflamatie care cedeaza in cateva ore.
intepaturile insectelor inghitite accidental pot induce edem al cailor aeriene superioare, ce poate ameninta ata. intepaturile multiple pot cauza voma, diaree, edem generalizat, dispnee, hipotensiune si colaps. Rabdomioliza si hemoliza intravasculara pot cauza
insuficienta renala. Decesul datorat efectelor directe ale veninului se produce dupa 300-500
intepaturi de albina.
Reactiile locale importante care difuzeaza la mai mult de 10 cm in jurul sediului intepaturii in 24-48 de ore nu sunt neobisnuite. Aceste reactii pot semana cu celulita, dar sunt cauzate mai degraba de hipersensibilitate decat de infectie secundara. Astfel de reactii tind sa recidiveze la o expunere ulterioara, dar uneori se insotesc de anafilaxie si nu sunt prevenite de imunoterapia cu venin.
Un procent estimat de 0,4-4% din populatia Statelor Unite prezinta reactii de hipersensibilitate imediata la intepaturile de insecte si 15% pot avea sensibilitate asimptomatica, manifestata prin teste cutanate pozitive. Persoanele care sufera reactii alergice severe prezinta probabil reactii similare dupa intepaturile ulterioare; ocazional, adultii care au avut reactii usoare, ulterior pot prezenta reactii severe. Reactiile anafilactice usoare consecutive intepaturilor de insecte, ca si altor cauze, constau in greata, crampe abdominale, urticarie generalizata, flushing si angioedem. Reactiile severe, incluzand edem al cailor aeriene superioare, bronhospasm, hipotensiune si soc, pot sa fie rapid fatale. Reactiile severe, de regula, incep in 10 minute de la intepatura si doar rareori se dezvolta dupa 5 ore. Complicatiile neobisnuite, incluzand boala serului, vasculita, nerta si encefalita, se dezvolta la cateva zile sau saptamani dupa intepatura.
TRATAMENT
Acele ingropate in piele trebuie raclate sau periate cu o lama sau cu unghia, dar nu trebuie indepartate cu forcepsul, care poate stoarce mai mult venin din saculetul cu venin. Sediul intepaturii trebuie curatat si dezinfectat si trebuie aplicata gheata, pentru a incetini difuzarea veninului. Ridicarea sediului afectat si administrarea de analgezice, antihistaminice orale si lotiune topica cu calamina amelioreaza simptomele; aplicarea de substante fibrolitice continand papaina nu s-a dovedit utila. Reactiile locale importante pot necesita o cura scurta de terapie orala cu glucocorticoizi. Pacientii cu numeroase intepaturi trebuie monitorizati 24 de ore pentru semne de insuficienta renala sau coagulopatie.
Anafilaxia se trateaza prin injectarea subcutanata a 0,3-0,5 ml epinefrina clorhidrica in dilutie 1:1.000; tratamentul se repeta la fiecare 20-30 de minute daca este necesar. Epinefrina intravenoasa (2-5 ml din solutie 1:10.000 administrata lent) este indicata pentru socul profund. Un garou poate incetini difuziunea veninului. Pot fi necesare antihistaminice parenteral, reechilibrarea hidroelectrolitica, bronho-dilatatoare, oxigen, intubare si vasopresoare. Pacientii trebuie urmariti timp de 24 de ore pentru recurenta anafilaxiei.
Profilaxie Persoanele cu istoric de
alergie la intepaturile de insecte trebuie sa poarte asupra lor o seringa incarcata cu epinefrina, pentru a si-o administra in caz de intepatura. Acesti pacienti trebuie sa solicite consult medical imediat dupa utilizarea epinefrinei. Pentru a eta intepaturile atunci cand se afla in aer liber, indizii pot purta pantofi si haine protectoare si pot eta atragerea insectelor prin alimente dulci, haine u colorate, parfumuri si cosmetice.
Imunoterapia cu venin Injectarea repetata de venin purificat produce
anticorpi de tip IgG blocanti ca raspuns la venin si reduce incidenta anafilaxiei recurente de la 50-60% la mai putin de 5%. Veninurile de albine, espi, espi galbene si mixte sunt disponibile in comert pentru desensibilizare si testare cutanata. Adultii cu istoric de anafilaxie trebuie supusi desensibilizarii. Rezultatele testelor cutanate si a unui test specific radioalergosorbent sunt utile in selectia pacientilor pentru imunoterapie si ghidarea pentru desemnarea unui asemenea tratament. O cura de 3-5 ani de imunoterapie de regula elimina riscul de anafilaxie.
