Este o afectiune scu-litica asociata cu expunerea la frig; au fost descrise forme acute. Leziunile eritematoase reliefate apar la nivelul gambelor si picioarelor pe vreme rece. Acestea sunt asociate cu prurit si o senzatie de arsura si pot pustuliza si ulcera. Examenul morfopato-logic evidentiaza angeita, caracterizata prin proliferare intimala si infiltrare perisculara cu leucocite mononucleare si poli-morfonucleare. Celule gigante pot fi prezente in tesutul subcutanat. Pacientii vor evita expunerea la frig, iar ulcerele vor fi mentinute curate si protejate prin bandaje sterile. Medicamentele simpatoli-tice pot fi eficiente la unii pacienti.
ERITROMELALGIA (ERITERMALGIA) Aceasta boala este caracterizata prin dureri intense si eritem la nivelul extremitatilor. Picioarele sunt afectate mai frecvent decat mainile si barbatii sunt afectati mai frecvent decat femeile. Eritromelalgia poate aparea la orice rsta, dar este mai obisnuita la rsta medie. Ea poate fi primara sau secundara bolilor cum ar fi policitemia vera, hipertensiunea, trombocitoza esentiala, sau poate apare ca o reactie adversa la medicamente cum ar fi nifedipina sau bromocriptina. Pacientii acuza o senzatie de
arsura la nivelul extremitatilor, precipitata de expunerea la un mediu cald si agrata de pozitia atarnata a extremitatii. Simptomele sunt ameliorate prin expunerea ariei afectate la aer sau apa rece sau prin ridicarea extremitatii. Eritromelalgia poate fi diferentiata de ischemia secundara bolilor ocluzive arteriale si de neuropatia periferica prin faptul ca pulsurile periferice sunt prezente si examenul neurologic este normal. Nu exista nici un tratament specific; aspirina poate produce ameliorare la pacientii cu eritromelalgie secundara bolilor mieloproliferative. in eritromelalgia secundara poate fi util tratamentul bolilor asociate.
DEGERATURA in aceasta afectiune, alterarea tisulara este determinata de expunerea severa intr-un mediu rece sau de contactul direct cu un obiect foarte rece. Leziunea tisulara este determinata atat de inghet, cat si de soconstrictie. De obicei, degeratura afecteaza regiunile distale ale extremitatilor sau partile expuse ale fetei, cum ar fi urechi, nas, barbia si obrajii. Degeratura superficiala afecteaza pielea si tesutul subcutanat. Pacientii prezinta durere sau parestezie si pielea apare alba si ceroasa. Dupa reincalzire exista cianoza si eritem, cule, luciu, edem si pustiile superficiale. Degeratura profunda afecteaza muschiul, nervii si sele sanguine mai profunde. Ea poate determina edem al mainii sau piciorului, cule si bule, necroza tisulara si gangrena.
Tratamentul initial consta in reincalzire, realizata intr-un mediu in care nu aparea expunerea la conditii de inghet. Reincalzirea este realizata prin imersia partii afectate intr-o baie cu apa la temperatura de 40-44°C (104-lll°F). Masajul, aplicarea de gheata si caldura excesi sunt contraindicate. Aria lezata fi curatata cu sapun sau antiseptic si se aplica pansament steril. Analgezicele sunt adesea necesare in timpul reincalzirii. Antibioticele sunt utilizate daca exista semne de infectie. Eficacitatea blocantelor simpatice nu este silita. Dupa recuperare extremitatea afectata poate prezenta sensibilitate crescuta la frig.