Cresterea lenta a tumorii si dimensiunile mari ale lumenului colic fac ca neoplasmul de
intestin gros sa evolueze un timp indelungat asimptomatic iar diagnosticul precoce al leziunii sa fie cvasiim-posibil. Fac exceptie bolnavii cu afectiuni precan-ceroase cunoscute, la care supravegherea riguroasa radiologica si endoscopica poate surprinde un neoplasm la inceputul evolutiei sale.
Diagnosticul precoce si screening-ul
Prognosticul depinde de precocitatea diagnosticului, acesta implica screening-u\\ pacientilor asim-ptomatici si depistarea din timp a pacientilor simptomatici.
Screening-ul pacientilor asimptomatici: screening-ul cancerului colorectal este definit ca o metoda eficienta, simpla si necostisitoare ce se aplica unui numar mare de persoane asimptomatice cu sau fara neoplazie. S-au facut eforturi considerabile in aceasta directie, cu speranta imbunatatirii prognosticului printr-un diagnostic si un tratament precoce, inainte de a incepe un screening trebuie sa raspundem la o serie de intrebari:
- Incidenta afectiunii este suficient de mare ca sa justifice eforturile si costurile unui program de screening?
- Care sunt beneficiile si riscurile?
- Care sunt persoanele cu risc ce trebuie supuse unui screening?
- Cat de sensibile si specifice sunt testele de screening?
- Care-i raportul cost-eficienta?
- Cati dintre subiecti accepta screening-u\\? Studii retrospective si prospective au aratat ca
beneficiul major al bolnavilor depistati prin screen-ing este cresterea supravietuirilor in timp.
Populatia cu risc privind cancerul colo-rectal se imparte in doua grupe:
1. cu risc mediu: pacientii de peste 40 ani, fara antecedente canceroase, sau care nu se incadreaza intre pacientii cu risc crescut.
2. cu risc crescut: colita ulceroasa a intregului
colon cu o evolutie de peste 7 ani; colita ulcerativa a colonului stang cu un istoric de cel putin 15 ani; cu adenoame, cancer de colon sau genital in antecedente, predispozitie genetica (polipoza familiala); care au rude de gradul I cu cancer colorectal sau doua rude de gradul I cu leziuni canceroase, sau o ruda de gradul I sub 40 ani, cu
tumoare colorec-tala.
Urmatoarele examinari sunt folosite ca teste screening la subiectii asimptomatici: tuseu rectal, proctosigmoidoscopia rigida, colonoscopia, irigo-grafia, markerii tumorali si testul sangerarii oculte.
Diagnosticul precoce la pacientii simptomatici: in momentul prezentarii la medic suficienti bolnavi prezinta semne si simptome revelatoare pentru cancerul de colon, care fac posibila confirmarea diagnosticului "precoce\", deci in perioada de stare a evolutiei neoplasmului. Cu toate acestea diagnosticul se sileste cu o intarziere de 8-9 luni, cu repercusiuni nefavorabile asupra posibilitatilor terapeutice, in principal, intarzierea diagnosticului este determinata de trei factori: bolnav, medic, spital.
Vina bolnalui: doua sunt motivele care-l fac pe pacient sa nu se prezinte la medic cand apar primele simptome: frica si ignoranta. in acest sens un rol important il joaca educatia sanitara in randul populatiei.
Vina medicului curant: manifestarile clinice incipiente ale cancerului de colon, intermitente si modeste ca intensitate sunt interpretate de multe ori ca
tulburari dispeptice banale, crize de colita, crize hemoroidale etc. Atitudinea si orientarea primului medic care examineaza bolnal sunt ulterior decisive, intrucat acesti bolnavi pot fi eronat tratati luni sau ani de zile pentru colita, constipatie, hemoroizi,
anemie feripriva cronica, gastroduodenita.
Vina spitalului: intarzierea diagnosticului unui pacient trimis la spital poate fi din urmatoarele motive: ificarea consultatiei in policlinica, ificarea pentru examinari tintite, ificarea pentru internare. in medie trec 7-8 saptamani pana cand bolnal ajunge la chirurg.
