mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali
Cancerul de san
Index » Oncologie si hematologie » Cancerul de san
» Definitie cancerul de san

Definitie cancerul de san


Share



Cancerul de san reprezinta o proliferare maligna a celulelor epiteliale ce delimiteaza duetele galactofore sau lobulii sanului. in 1996, numai in SUA au fost aproape 185000 cazuri de cancere de san extins, cu 46000 de decese. Cancerul de san este forma cea mai comuna de cancer la femeie (in afara cancerului de piele), iar la barbati este rar. Acest modul nu lua in discutie formele rare de cancer de san, precum sarcoamele sau limfoamele. La om, cancerul de san este o boala clonala, ceea ce inseamna ca o singura celula transformata malign - ca rezultat al unor mutatii seriate ale liniei somatice (dobandite) sau germinale (mostenite) - este capabila sa-si exprime intregul potential malign intr-o insiruire de evenimente care se desfasoara intr-o maniera secventiala. Astfel, cancerul de san poate exista pentru o lunga perioada de timp fie ca boala neinzi, fie ca boala inzi, dar nemetastatica. Acest fapt accentueaza necesitatea diagnosticului precoce si a instituirii cat mai precoce a tratamentului potrivit.
GENETICA In jur de 10% din cancerele de san la om pot fi puse in legatura direct cu o mutatie in linia celulelor germinative. Acest segment a suferit o evolutie mascata odata cu identificarea cator gene responsabile pentru cazurile familiale. Primele identificate au fost mutatiile afectand linia germinati a genei supresoare tumoralep53. Boala determinata de aceste mutatii - denumita sindromul Li-Fraumeni - se caracterizeaza prin faptul ca mutatiile mostenite ale genei p53 duc la o incidenta crescuta a cancerului de san, sarcomului osteogenic si a altor boli maligne.
O alta gena supresoare tumorala incriminata in cancerul de san, BRCA-l, a fost identificata la nivelul locusului q21 al cromozomului 17; aceasta gena codifica o proteina digitiforma cu zinc, iar produsul ei trebuie sa functioneze ca un factor de transcriptie. Femeile care mostenesc o alela mutanta a acestei gene de la un parinte (oricare ar fi acesta) au un risc de a face boala de 85-90% pe parcursul vietii, si, de asemenea, un risc de 33% de a dezvolta cancer orian. Barbatii purtatori ai unei alele mutante au o incidenta crescuta a cancerului prostatic (si nu a neoplasmului mamar). O a treia gena, denumita BRCA-2, localizata pe cromozomul 11, se asociaza cu o incidenta crescuta a cancerului mamar la barbati si femei.
Gena sindromului ataxie-telangiectazie este asociata cu o sensibilitate extrema la radiatii ionizante, chiar in stare heterozigota, adica in 1-2% din populatia generala. Din cauza susceptibilitatii crescute la cancerul indus de radiatii, purtatorii heterozigoti ai acestei gene sunt supusi riscului de neoplasm in timpul unor proceduri precum screening-ul mamografic.
Rolul acestor gene in cazurile sporadice de cancer de san este chiar mai important decat cel in formele mostenite de neoplasm mamar. De exemplu, mutatia geneip53 este intalnita la aproximativ 40% din cancerele de san dobandite. Pana acum, nu au fost decelate do despre mutatii ale genei BRCA-l in cancerul primitiv de san. Oricum, intr-un numar mic de cazuri sporadice de cancer de san s-a demonstrat scaderea expresiei ARNm al BRCA-l. La alte neoplasme s-a gasit o localizare anormala a proteinei BRCA-l, astfel ca este posibil ca gena BRCA-l sa joace un rol in patogeneza cazurilor sporadice. in plus, dupa cum s-a remarcat, prin pierderea heterozigotivitatii in cazurile de cancer de san la om, se pierd si alte tipuri de activitate supresoare tumorala. in final, o oncogena dominanta joaca rolul principal in circa 25% din cazurile de cancer de san. Produsul acestei gene, membru al superfamiliei receptorilor EGF, denumit erbB2 (HER-2, neu), este supraexprimat la acesti pacienti cu cancer de san, datorita amplificarii genice si aceasta supraexpresie poate transforma epiteliul normal al sanului.In timp ce terapia genica de restaurare nu este inca o realitate clinica, cate studii clinice incearca abordarea problemei supraexpresiei genelor. Speranta ultima pentru cancerul de san este alterarea evolutiei bolii prin manipularea directa a genelor responsabile de procesul malign.
EPIDEMIOLOGIE Cancerul de san este o boala hor-mono-dependenta. Femeile cu ore nefunctionale, care nu au primit niciodata tratament estrogenic de substitutie, nu fac cancer de san. Raportul femei:barbati pentru cancerul de san este 150:1. Mai multe do indica faptul ca hormonii joaca un rol cheie in promorea bolii. Pentru majoritatea neoplaziilor epiteliale, reprezentarea grafica pe scala dublu logaritmica a incidentelor in functie de rsta arata o crestere liniara odata cu inaintarea in rsta.
Graficul similar pentru neoplasmul de san arata aceeasi crestere liniara, dar cu scaderea pantei incepand in menopauza. Cele 3 date in viata femeii care au un impact major pe incidenta cancerului de san sunt rsta aparitiei menarhei, rsta primei sarcini duse la termen si rsta instalarii menopauzei. Femeile care au menarha la 16 ani au doar 50-60% risc de a dezvolta cancer in timpul vietii, comparativ cu femeile care au menarha la 12 ani. in mod similar, menopauza ce apare cu 10 ani inainte de rsta medie (52 ani), fie ca se produce natural, fie ca este indusa chirurgical, reduce riscul aparitiei cancerului cu 35%. ate cu femeile nulipare, femeile ce duc o sarcina la termen in jurul rstei de 18 ani au un risc de numai 30-40% de a dezvolta cancer de san in timpul vietii. Astfel, lungimea ciclului menstrual - in special in perioada dinaintea primei nasteri - este o componenta substantiala a riscului total de cancer la san. Acest factor poate fi raspunzator pentru 70-80% din riatia frecventei cancerului de san in tari diferite.
Diferentele internationale furnizeaza cate dintre cele mai importante do ale carcinogenezei hormonale. O femeie ce traieste catre rsta de 80 de ani in America de Nord are o sansa din 9 de a face cancer de san inziv. Riscul femeilor asiatice de a dezvolta cancer de san este 10-20% din riscul femeilor din America de Nord sau Europa de Vest. Femeile asiatice au concentratii semnificativ mai mici de estrogeni si progesteron. Aceste diferente nu pot fi explicate pe o baza genetica, deoarece femeile asiatice ce traiesc intr-un mediu occidental au un risc identic cu acela al femeilor occidentale. Aceste femei difera, de asemenea, din punct de vedere al inaltimii si greutatii de femeile asiatice din Asia; inaltimea si greutatea sunt factori ce regleaza rsta menarhei si au un efect substantial pe concentratia plasmatica a estrogenilor.
Rolul dietei in cancerul de san este controversat. Desi exista o legatura intre aportul caloric total si riscul de cancer mamar, cea mai puternica asociere este cu aportul crescut de grasimi in alimentatie. Oricum, in ceea ce priveste aportul lipidic din culturile vestice, nu exista o doda convingatoare ca riatia consumului de grasimi alimentare modifica riscul cancerului de san. Oricum, exista un risc asociat cu consumul moderat de alcool, mecanismul fiind necunoscut. Recomandarile privind abstinenta de la alcool trebuie sa fie cantarite in raport cu celelalte presiuni sociale si cu posibilul efect cardioprotector al aportului moderat de alcool.
Rolul potential al hormonilor exogeni in cancerul de san este de o importanta extrema, deoarece milioane de femei americane folosesc in mod regulat contraceptive orale. Cele mai credibile metaanalize pentru contraceptivele orale sugereaza faptul ca acestea cresc putin sau deloc riscul cancerului de san. Cand se ia in considerare efectul protectiv substantial pe care contraceptivele orale il ofera impotri tumorilor epiteliale oriene si a cancerelor de endometru, datele sugereaza ca folosirea contraceptivelor orale este un factor de mare protectie impotri neoplaziilor in general, cu impact mic asupra cancerului de san. Mult mai controversate sunt datele privind terapia de substitutie hormonala (hormon replacement therapy - HRT) la femeile hipogonadale si/sau in perioada de menopauza. In primul rand, HRT folosind doar estrogeni, de obicei in formele conjugate de estrogeni, furnizeaza cantitati mai mici decat echilentul fiziologic al estrogenilor premeno-pauzali, dar se asociaza cu risc crescut de cancer de endometru, o reducere a simptomatologiei estrogenoprive, o reducere a osteoporozei si a fracturilor consecutive acesteia si o reducere cu aproape o treime a incidentei deceselor prin boli cardios-
culare. Metaanalizele sugereaza o crestere usoara a incidentei cancerului de san, in special in cazul in care se folosesc doze mari si pe perioade indelungate. Pentru femeia obisnuita, efectul negativ pe san este de departe depasit de efectele protectoare pe oase si inima. Date preliminare sugereaza ca, in plus, s-ar obtine si scaderea riscului de cancer colonie.

Adaugarea progesteronului in regimurile HRT reduce drastic riscul cancerului de endometru. Nu se stie inca daca efectele protectoare impotri bolilor cardiosculare si a bolilor de oase sunt alterate. Oricum, progesteronul este copromotor al cancerului de san in modelele experimentale, astfel incat o crestere a riscului de cancer de san este posibila.
Nu se stie in prezent daca un istoric pozitiv de hiperplazie atipica sau chiar carcinom in situ la biopsie, sau daca antede-centele familiale incarcate in ceea ce priveste cancerul de san altereaza raportul risc/beneficiu in regimurile HRT. Este probabil ca femeia obisnuita beneficiaza de pe urma HRT.
Pe langa alti factori, iradierea poate fi un factor de risc la femeile tinere. Femeile care au fost expuse inaintea rstei de 30 de ani la radiatii - sub forma fluoroscopiilor repetate (200-300 cGy) sau a tratamentului pentru boala Hodgkin (>3600 cGy), au un risc semnificativ crescut de a face cancer de san, in timp ce expunerea la radiatii dupa rsta de 30 de ani pare sa aiba un efect carcinogenetic minim asupra sanului.


Tipareste Trimite prin email

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor