mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Anorexia nervoasa si bulimia nervoasa
Index » Nutritia » Anorexia nervoasa si bulimia nervoasa
» Prevalenta si incidenta, diagnostic, bulimie si anorexie

Prevalenta si incidenta, diagnostic, bulimie si anorexie







PREVALENTA SI INCIDENTA Aderata prelenta si incidenta a anorexiei nervoase nu este cunoscuta. La populatia cu risc crescut, cum ar fi fetele in rsta de 16-l8 ani din scolile particulare, prelenta poate fi de 1%, in timp ce la fetele de aceeasi rsta din scolile publice este de aproximativ 0,1%. intr-un studiu efectuat in Rochester, Minnesota, prelenta a fost de 0,2% la femei si 0,02% la barbati. Prelenta probabila este de 0,02-l% la femei si aproximativ o zecime din acest nivel la barbati. Rata incidentei (cazuri noi aparute), ajustata in functie de rsta si sex, a fost de 7,3/100.000/an in studiul Rochester.
Informatiile despre bulimia nervoasa sunt si mai putin satisfacatoare. Un studiu in Ontario, Canada, a sugerat o prelenta totala de 1,1% la femei si 0,1% la barbati. Toate estimarile incidentei sunt influentate de cohorta studiata. De exemplu, rsatura postprandiala apare la maxim 18% din studentele de colegiu, un grup la care ratele de incidenta sunt inalte. Bulimia poate fi actualmente mai frecventa decat anorexia.


DIAGNOSTIC Diagnosticarea, atat a bulimiei cat si a anorexiei nervoase se face pe criterii clinice.
Standardele Asociatiei Americane de Psihiatrie sunt mai "permisive\", astfel incat diagnosticul este silit acum mai frecvent. Criteriile de diagnostic din Manualul de diagnostic si statistica a afectiunilor mentale (DSM-lV), din 1994, sunt ilustrate in elele 76-l si 76-2. Criteriul diagnostic pentru greutate este de 85% sau mai putin din greutatea ideala. Desi DSM-IV nu utilizeaza indicele de masa corporala (kg/m2), un indice de masa corporala mai mic de 18 este considerat diagnostic. Amenoreea este o caracteristica inriabila. Astfel, anorexia nervoasa este singura afectiune psihiatrica cu o componenta endocrina. O teama intensa de a castiga in greutate sau de a deveni obez, chiar si cand exista greutate corporala sub standarde, si alterarea imaginii despre corp (modul in care corpul este perceput de pacient) completeaza tetrada diagnostica. Au fost descrise doua tipuri de anorexie: de restrictie si prin apetit exagerat/eliminare. in primul tip, comportamentul bulimie este absent, in timp ce in ultimul, mesele copioase urmate de eliminarea alimentelor ingerate sunt componentele principale.
Criteriile de diagnostic pentru bulimia nervoasa necesita faptul ca o cantitate mai mare de alimente este ingerata, ativ cu cantitatea consumata de majoritatea populatiei in aceeasi perioada de timp. Episodul de apetit vorace trebuie sa fie acompaniat de sentimentul ca apetitul a scapat de sub control si trebuie sa se repete de cel putin doua ori pe saptamana, timp de 3 luni, si trebuie sa existe semne de comportament compensator privind mentinerea greutatii in limite joase. Simptomele bulimice nu trebuie sa apara exclusiv in prezenta anorexiei nervoase, respectiv, pacientul este diagnosticat cu anorexie nervoasa decat cu bulimie nervoasa daca scaderea ponderala este constanta. in cele din urma, ca si in anorexie, distorsiunea imaginii corporale este o caracteristica esentiala. Cele doua subtipuri ale bulimiei nersoase sunt cu eliminare postprandiala si fara eliminare. Comportamentul obsesiv/ compulsiv, automutilarea si comportamentul antisocial nu sunt criterii esentiale, desi se regasesc mai frecvent in bulimie decat in anorexia nervoasa si populatia de control. Valoarea pentru diagnostic a modificarii perceptiei formei corpului la pacientii cu tulburari de nutritie a fost pusa la indoiala, pentru ca multe femei tinere normale prezinta aceasta distorsiune de perceptie. in practica, un diagnostic prezumtiv de anorexie nervoasa se justifica doar daca urmatoarele elemente sunt prezente: (1) existenta unei scaderi drastice in greutate in antecedente; (2) absenta unei afectiuni organice care sa justifice pierderea in greutate; (3) absenta unei afectiuni psihiatrice primare care poate justifica neputinta de a manca; (4) reducerea la extrem a cantitatii de hrana consumata cu sau fara inducerea rsaturilor; (5) exercitiu ritualizat; si (6) negarea foamei, a oboselii, a emacierii. Manifestarea tardi a bolii este si ea recunoscuta in prezent, desi simptomele apar, de obicei, in perioada adolescentei sau a maturitatii timpurii. Desi accentul cade pe absenta unei boli organice care provoaca pierderea in greutate, anorexia nervoasa poate coexista cu alte boli care pot provoca pierderi de greutate, cum ar fi diabetul zaharat insulino-dependent.


ETIOLOGIE Cauza tulburarilor de comportament alimentar este necunoscuta. Desi initial s-a postulat o disfunctie a hipotalamusului, anomaliile hipotalamice asociate revin la normal odata cu cresterea in greutate, devenind astfel secundare, mai degraba decat cauzale.
Multi cercetatori s-au pronuntat in formularea unei etiologii psihiatrice, dar nu au cazut de acord in privinta naturii ei. Unii sustin ca aceste manifestari apar ca raspuns la relatiile inadecte sau destructive dintre membrii unei familii, indreptate spre o anume tinta si cu un potential ridicat. in ciuda unei aparente normalitati, comunicarea interpersonala din interiorul unei asemenea familii tinde sa devina inadecta, urmand adesea un model in care tatal cauta succesul pe profesional, in timp ce mama se intoarce catre copii in cautarea implinirii, devenind treptat dominatoare. S-a silit ca deseori familiile sunt ca un tot, hotarele dintre generatii aproape dispar, problemele parintilor fiind si ale copiilor si invers. Unii cercetatori au sugerat ca abuzul sexual joaca un rol, dar este o parere controversata. Interpretarea psihanalitica tinde sa considere anorexia ca un mecanism prin care pacientul incearca sa resileasca controlul asupra propriei vieti, independent de cea a parintilor. Nu este clar cum poate aceasta inlantuire sa genereze frica de ingrasare, care este caracteristica principala atat a bulimiei, cat si a anorexiei.
Absenta unei afectiuni psihiatrice serioase a fost un criteriu obisnuit de diagnosticare, dar depresia si comportamentul obsesiv/compulsiv se asociaza frecvent acestor afectiuni, in special bulimiei. Aceste anomalii pot fi secundare sau preexistente statusului care predispune dezvoltarea afectiunilor cu caracter alimentar.
Unele studii au sugerat ca poate fi implicata o componenta genetica in patogeneza (de exemplu, prelenta crescuta a afectiunilor cu caracter alimentar la rudele de gradul intai ale probantilor). O asemenea componenta genetica, daca exista, este minora.

Cultura joaca si ea un rol important in anorexia nervoasa. Sanatatea si silueta sunt cele doua deziderate ale lumii vestice actuale si ele pot accentua frica de ingrasare a pacientilor cu anorexie diagnosticata sau pot transforma simptomele subiectilor cu afectiune "de granita\" in anorexie manifesta. Ocupatia poate juca, de asemenea, un rol important; dansatoarele, de exemplu, sufera de anorexie nervoasa in proportie de 10 ori mai mare decat restul populatiei. in mod similar, atletii, in special alergatorii, doresc sa-si scada nivelul grasimii din corp foarte mult (pana la 5-7% din greutatea corporala).
Defectele care determina afectiunile apetitului raman neclare. Exista unele date privind disfunctia in neurotransmiterea mediata de serotonina, care se crede ca este o componenta a sistemului de semnalizare a satietatii. Peptidul leptina (un produs al genei ob) este eliberat in sange din tesutul adipos si inhiba sinteza sau eliberarea din hipotalamus a neuropeptidului Y, un puternic semnalizator al foamei. Serotonina poate functiona ca un neurotransmitator legat de inhibitia leptinei si neuropeptidului Y. Inhibitorii preluarii serotoninei pot fi de ajutor in anorexia nervoasa si bulimia nervoasa ( "Tratamentul\"). Nivelurile de leptina nu au fost eluate nici in anorexie, nici in bulimie.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Nutritia:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai