Necesarul zilnic de zinc variaza cu varsta si starea de dezltare (elul 80-l); este de aproximativ 800 |ig/zi la 1 luna, 3-l0 mg/zi intre 1-l0 ani si 10-l5 mg/zi la adultul normal. In timpul sarcinii, necesarul creste la 20-25 mg/zi, pentru a asigura Zn pentru cresterea fatului. Absorbtia intestinala a Zn in intestinul subtire este diminuata de catre
fibrele alimentare, fitati, fosfati, Ca, Cu si este amplificata de aminoacizi, glucoza, peptide, iodochinol si alti agenti chelatori. Aproximativ 2-5 mg Zn sunt excretate zilnic prin intermediul secretiilor pancreatice si intestinale. Pierderi apar, de asemenea, la nivelul tubului proximal renal (-500-800 |tg/zi) si prin intermediul glandelor sudoripare (-500 [tg/zi). 99% din zincul total se afla intracelular (elul 80-l), restul gasindu-se in plasma si fluidele extrace-lulare. Concentratiile plasmatice ale zincului sunt de aproximativ 100 [tg/100 ml, din care 70% este legat de albumina, iar majoritatea restului este asociata cu a2-macroglobulina, desi cantitati mici sunt legate de proteine necaracteristice. Zincul plasmatic reprezinta sursa de metal pentru neile celulare si nivelele sale sunt relativ constante, cu mici variatii diurne. Modificari mai semnificative au loc in anumite circumstante. Scaderea Zn se produce in
sarcina si cand se folosesc anticonceptionale orale, cand ingestia este redusa (enterita regionala) sau cand exista pierderi
urinare crescute (sindrom nefrotic,
ciroza hepatica, alte stari hipoalbuminemice, la administrarea penicilaminei sau a altor agenti chelatori, in stari intens caolice din traumatisme, arsuri, interventii chirurgicale, in
anemii hemolitice si siclemie). Zincul plasmatic scade si in
infarctul miocardic acut, infectii, neoplazii, hepatite etc. Aceasta scadere se poate datora redistributiei din plasma in tesuturi cum ar fi ficatul, mediata probabil de ACTH, cortizol si/sau citokine (interleukinele 2 si 6). Preluarea hepatica este asociata cu intrarea concomitenta a aminoacizilor, fierului si altor ioni metalici.
Functiile Zn in celule si tesuturi depinde de acelea ale metaloproteinelor si enzimelor cu care este asociat (elul 80-l); sistemele influentate de Zn includ pe cel reproductiv, neurologic, imun, dermatologic si gastrointestinal. Zn testicular este vital pentru spermatogeneza normala si pentru fiziologia spermei; el asigura integritatea genomica in sperma si silizeaza atasarea spermei cap la coada. Functia Zn la nivelul ovulelor mamiferelor este putin inteleasa, dar Zn este esential pentru dezltarea embriologica. Deficitele au ca rezultat malformatii ale creierului, ochilor, oaselor, inimii si ale altor organe.
Supravietuirea embrionului este la risc atunci cand aportul de Zn este redus, chiar si pe o perioada de zile, in special in primul trimestru. Actiunea hormonilor steroizi este dependenta de Zn, deoarece receptorii necesita Zn pentru a se lega de genele pe care le activeaza.In creier, cele mai mari cantitati de Zn se afla in hipocamp si cortexul cerebral, in special in butonii giganti ai sistemului muscular. Zincul poate functia in aceste arii inhiband legarea peptidelor si a altor liganzi de neuroceptorii lor (opioid, muscarinic, acetilcolina, acid y-aminobutiric, N-metil-D-aspartat) si influentand neurotransmiterea.
Zn este esential pentru formarea si functia sistemului imun. Odata cu privarea de Zn, timusul se atrofiaza si nu se mai formeaza timocite viabile. Activitatea macrofagelor si celulelor T este alterata. Rezultatul consta in incapacitatea de a raspunde la antigene sau de a apara organismul impotriva infectiilor. De asemenea, Zn joaca un rol in simtul gustului si in vindecarea plagilor.
Deficitul de Zn la om (elul 80-2) a fost raportat initial la adolescentii care consumau o
dieta bogata in acid fitic, evitand total orice proteina animala, si care mancau pamant; ulterior, a fost descris la pacientii care primeau NPT fara suplimentare cu Zn ( modulul 78) si la pacientii cu boala Wilson dupa tratamentul cu penicilamina. Unii pacienti cu boala diareica cronica si malabsorbtie, incluzand fibroza chistica, enteritele regionale, spruc celiac si malabsorbtia dizaharidelor, prezinta semne si simptome ale deficitului de Zn (elul 80-2). In defectul autosomal recesiv, acro
dermatita enteropatica, deficitul de Zn poate fi si o consecinta a unui defect in absorbtia Zn; simptomele debuteaza adeseori cand un copil afectat este intarcat si este alimentat cu lapte de vaca si includ dermatita psoriaziforma cu hiperplazie epidermica, parakeratoza, edemsi necroza focala; corpi cu incluzii oide sau romboide lizozormal-like, cu celule Paneth in interior; timus hipoplastic cu scaderea sau absenta centrilor germinativi in ganglionii limfatici si
splina si plasmocite imature in ariile para corticale. Celulele cu deficit de Zn nu se mai divid si nu se diferentiaza, cu afectarea cresterii; tesuturile care au un turnover (rata de regenerare) crescut, cum sunt pielea, mucoasa gastrointestinala, condrocitele, spermatogoniile, timocitele, sunt in mod special afectate (elul 80-2). Posibilitatea existentei unui deficit de Zn este sugerata de manifestarile dermatologice (hiperke-ratoza, parakeratoza, acrodermatita, alopecie). De obicei, leziunile dermatologice sunt situate in regiunile supuse solicitarilor traumatizante (coate, genunchi), dar pot aparea in orice alta regiune. Leziunile keratozice se pot transforma in pustule sau cruste, grupate in placi eritematoase. Defectul imunologic functional al limfocitelor T este tipic. Capacitatea de a genera un raspuns imun in prezenta parazitilor este redusa. Suprain-fectiile fungice sau bacteriene sunt frecvente.
Toxicitatea apare la inhalarea vaporilor de Zn (sudura), prin ingestii per os sau prin administrare intravenoasa. Inhalarea vaporilor cu continut mare de oxid de zinc produce o
intoxicatie acuta cunoscuta sub denumirea de
febra de fum sau guturai de aliaj, care se manifesta prin febra, guturai, hipersalivatie, cefalee, tuse si leucocitoza. Fluidele de dializa se pot contamina cu Zn de la plasturi adezivi aplicati pe spirala de dializa sau de la conducte galvanizate. Sindromul toxic asociat cu hemodia-liza se caracterizeaza prin anemie, febra si afectarea sistemului ners central (elul 80-2). Zn in cantitati toxice scade chemotaxia, fagocitoza, pinocitoza si agregarea trombocitara.