Mn actioneaza atat ca activator enzimatic, cat si ca un component al metaloenzimelor (elul 80-l). Deficitul de Mn la animale produce afectarea scheletului, sistemului nervos central si gonadelor. La om, o
dieta normala furnizeaza suficient Mn, astfel ca sindromul de deficienta este exceptional. S-au consemnat cresterea timpului de protrombina, absenta raspunsului la vitamina K. In ser, Mn este legat de transmanganina. Mn se excreta in principal prin bila si suc pancreatic.
Mn seric creste la pacientii cu infarct miocardic acut si diminueaza la copii cu manifestari convulsi. Minerii, care inhaleaza cantitati crescute de Mn prin praf perioade indelungate, dezvolta astenii, anorexie, apatie, cefalee, impotenta, crampe la nilul membrelor,
tulburari de vorbire, uneori simptome mai gra (elul 80-2).
