Printre cele mai frecnte si tipice suferinte traumatice ale nervilor periferici se pot individualiza:
- Sindromul de tunel carpal - este produs de compresiunea prelungita si continua a nervului median de catre retinaculul*flexorilor mainii pe fondul reprezentat de oasele ^carpului. Simptomatologia este reprezentata prin dureri la nilul articulatiei pumnului, iradiate in police si indice. Durerile au maximum nocturn si pot fi destul de intense. Grupul tenar poate fi atrofiat. Se noteaza hipoestezie la nilul primelor 3 degete si pe fata laterala a inelarului. Pozitia de flexie a mainii poate diminua durerea in fazele de inceput. Daca durerea devine continua si apar semnele EMG, se impune sectionarea chirurgicala a retinaculului flexorilor cu grija, pentru a nu se intercepta nervul scurtului flexor al policelui, ce se desprinde din nervul median in spatele retinaculului.
Strivirea nervului ulnar la cot survine adesea la distanta de cativa ani dupa un traumatism mai ser al articulatiei cotului, dar cel mai adesea este rezultatul unor comprimari de mai mica intensitate, dar repetate ale nervului, cel mai adesea favorizate de anumite pozitii profesionale cu fata interna a cotului presata pe un dur. Bolnavul prezinta dureri si parestezii pe fata ulnara a mainii.
Leziunile nervului radial se produc de obicei la nilul santului de torsiune humeral prin lezarea nervului cu ocazia unei fracturi humerale la acest nil, dar cel mai adesea prin prinderea nervului in calus sau prin lezarea sa iatrogena cu ocazia interntiei de consolidare a fracturii, prin osteosin-teza cu placi. Ca simptomatologie se constata afectarea in bloc a maselor musculare extensoare de la nilul antebratului, atrofierea acestora si hiperestezia in teritoriul inervat de nervul radial. Leziunea de obicei este de neurapraxie sau axonotmezis si demonstreaza o mare capacitate de vindecare daca este operata la timp (in maximum 3-4 luni de la interesarea nervului).
Lezarea nervului peronier se produce de obicei la nilul gatului peroneului prin compresiune prelungita, injunghiere etc. Simptomatologia consta din
durere pe fata laterala a piciorului si mai rar picior balant.
Leziunile plexului brahial se pot produce prin plagi la nilul sau cu sectionarea de obicei partiala a trunchiurilor lui, dar cel mai adesea prin elon-garea brutala a membrului superior cu smulgerea totala sau partiala a radacinilor (indeosebi in accidentele motociclistilor). Complexitatea alcatuirii plexului si dirsele posbilitati de interceptare a uneia sau alteia din portiunile si componentele sale face ca diagnosticul exact al intinderii leziunilor sa fie destul de dificil preoperator. La aceasta vine sa se adauge un factor de gravitate suplimentar indus de posibilitata lezarii concomitente in special in traumatismele deschise si a altor organe incinate cu implicatii adesea vitale: vasele mari de la baza gatului, apexul pulmonar etc. De aceea explorarea chirurgicala larga se impune ori de cate ori banuim o interesare chiar si partiala a plexului. Asupra momentului optim de interntie exista dirse preferinte, momentul fiind adesea decis si de situatia leziunilor concomitente. Repararea leziunilor situate la nilul trunchiurilor superior si mijlociu, a cordoa-nelor lateral si posterior sau a nervilor musculo-cutan sau axilar este urmata de rezultatele cele mai favorabile (6). Leziunile realizate de proiectile cu viteze inalte necesita un timp de pana la 3 luni pentru aprecierea capacitatilor de recuperare. Stagnarea evolutiva in aceasta perioada, testata EMG, impune o explorare chiar mai precoce ( elul de mai jos si . 4).
Traumatismele inchise ale plexului brahial pot afecta plexul, supraclavicular sau infraclavicular, aceasta din urma varianta avand un prognostic mai favorabil decat cea supraclaviculara. Afectarea infra-claviculara se produce de obicei prin luxatiile anterioare ale capului humeral sau prin fracturi clavicu-lare. Lezarea supraclaviculara se prezinta de obicei ca smulgeri radiculare, asa cum am mai mentionat, intalnite dupa accidentele de motocicleta cu elonga-rea in abductie fortata a membrului superior. Aceste leziuni superioare se prezinta adesea si cu sindrom Claude Bernard-Horner asociat (prin leziunea ganglionilor simpatici C8-T2). in leziunile ce determina avulsia radiculara, membrul superior este balant, inert. in aceste cazuri anastomozarea nervilor inter-costali la capatul distal al nervului musculo-cutan poate contribui prin reinervarea bicepsului brahial la recapatarea macar partiala a flexiei cotului. Instigarea existentei unei avulsii poate fi realizata mielo-grafic, prin evidentierea pseudomeningocelelor la nilul bonturilor radiculare sau chiar iesirea substantei de contrast in partile moi parartebrale.
