Teoretic, metoda ideala de apreciere a functiei endocrine consta in aprecierea efectelor periferice ale hormonilor in tesuturile tinta. O astfel de apreciere asigura o imagine fidela a nivelului hormonal, receptorilor hormonali, mesagerilor secundari si raspunsului tisular. De exemplu, demonstrarea capacitatii de concentrare maxima a urinei dupa o restrictie lichidiana indica faptul ca mecanismele hipotalamice ce controleaza functionarea hipofizei posterioare sunt intacte, ca
hipofiza posterioara are o capacitate normala de secretie a sopresinei, ca receptorii sopresinei sunt intacti si ca mecanismele efectoare postreceptor ale hormonului sunt operationale. in mod ideal, astfel de teste apreciaza functia intregului sistem de secretie si actiune hormonala. in practica, multe din aceste teste sunt imperfecte. De exemplu, chiar atunci cand secretia sopresinei este normala, unele afectiuni
renale intrinseci pot determina scaderea fixa a osmolalitatii urinare, alterand astfel interpretarea testelor functionale ce reflecta actiunea sopresinei. in alte circumstante, testele sunt dificil de efectuat, pot prezenta artefacte si sunt influentate de diferiti parametri (de exemplu, rata meolizarii este crescuta in febra, chiar atunci cand functionarea tiroidei este normala). Din aceste motive, identificarea unor markeri tisulari specifici ai actiunii hormonale ar fi foarte folositoare.
TEHNICI IMAGISTICE
Dezvoltarea imagisticii a facut posibila identificarea noninzi a anomaliilor din marea majoritate a organelor endocrine, de la micile leziuni ale hipotalamusului si ale hipofizei pana la masurarea densitatii osoase pentru aprecierea afectarii meolice a scheletului sau la localizarea tesutului paratiroidian functional la pacientii cu hipertiroidism recurent sau persistent.
O problema majora in interpretarea tehnicilor imagistice consta in faptul ca mici noduli fara semnificatie functionala au fost descoperiti la autopsie in hipofiza, corticosuprarenala
si, mai rar, in testicule. Istoria naturala a acestor adenoame nefunctionale nu este bine cunoscuta; marea lor majoritate se pare ca raman de dimensiuni reduse si fara importanta functionala, insa uneori pot evolua spre
tumori autonome si/sau hiperfunctionale. in plus, in aceste tesuturi pot aparea neoplasme primare sau metastatice. in consecinta, tumorile suprarenale si hipofizare sunt frecvent descoperite accidental la
tomografia computerizata (CT)sau la rezonanta magnetica nucleara (RMN), efectuate in alte scopuri. Au fost propuse cate criterii pentru diferentierea dintre tumorile hipofizare sau suprarenaliane benigne si cele care trebuie excizate. De exemplu, dupa unele opinii autorizate, leziunile solide asimpto-matice corticosuprarenaliene cu dimensiuni mai mici de 3,5 cm pot fi monitorizate doar prin efectuarea unor tomografii computerizate seriate, in timp ce leziuni mai mari necesita
biopsie prin
punctie percutana, ghidata ecografic sau explorare chirurgicala. O experienta suplimentara este necesara pentru silirea liditatii acestor criterii in aprecierea acestui tip de leziuni.
O alta problema nerezolta consta in faptul ca nu este intotdeauna clar ce procedura imagistica este mai utila in diferite situatii clinice. in multe circumstante, pentru o situatie data exista indicii privind superioritatea unei tehnici imagistice sau a alteia. in alte situatii, este dificila silirea investigatiilor optime, precum alegerea intre RMN si tomografie computerizata pentru descrierea anatomiei sistemului hipotalamo-hipofizar. La unii pacienti, leziunile de dimensiuni reduse sunt mai bine vizualizate prin RMN, in timp ce la altii leziuni situate in aceleasi regiuni - la fel de mici si cu aceeasi structura histologica - sunt mai bine vizualizate prin tomografie computerizata. De aceea, exista tendinta ca in suspiciunile de tumori hipofizare sa se efectueze ambele proceduri. in alte cazuri, costul acestor metode de diagnostic nu justifica efectuarea ambelor investigatii.
Un neasteptat beneficiu al dezvoltarii imagisticii este faptul ca acum este posibila precizarea evolutiei naturale a afectiunilor endocrine in anumite cazuri, cum sunt descoperirea intamplatoare a unei
hemoragii la nivelul unei tumori hipofizare, care determina in final sindromul de sa goala, sau descoperirea unui adenom corticosuprarenalian functional cand modificarile clinice sau biologice caracteristice bolii Cushing sunt minime.