in formele de boala ale neuronului motor grupate sub acest generic, neuronii motori periferici sunt afectati fara vreo dovada a implicarii sistemului motor corticospinal (elul 370-l)
Atrofia musculara spinobulbara X-lincata (boala Kennedy) Boala Kennedy este o boala a neuronului motor periferic, X-lincata, in care diminuarea progresiva a fortei si masei musculare la nivelul membrelor si al muschilor inervati de la nivel bulbar debuteaza la varsta adulta mijlocie si este asociata cu lipsa sensibilitatii la androgeni, manifestata prin ginecomastie si scaderea fertilitatii ( modulul 336). in plus fata de ginecomastie, care poate fi frusta, exista doua manifestari care diferentiaza aceasta afectiune de SLA: absenta semnelor de boala a tractului piramidal (spasticitate) si prezenta, la unii pacienti, a unei neuropatii senzoriale fruste. Defectul molecular este o repetare extinsa a unui trinucleoid (-CAG-) in primul exon al genei pentru receptorii de androgeni localizata pe cromozomul X; aceasta anomalie este depistata rapid pe un ADN obtinut din sangele periferic. O corelatie inversa pare sa existe intre numarul de repetari al -CAG- si varsta la debutul bolii ( modulul 363).
Boala Tay Sach a adultului Cateva raportari au descris neuropatii predominante ale neuronilor motori cu debut la varsta adulta, rezultand din deficitul enzimei hexozaminidaza-|3 (hex A). Acestea tind sa fie diferite de SLA, deoarece sunt foarte lent progresive; dizartria si radiografia evidentiaza atrofie cerebrala, care poate fi pronuntata. in cazuri rare, poate fi, de asemenea, prezenta spasticitatea, desi, in general, este absenta ( modulul 346).
Atrofia musculara spinala Atrofiile musculare spinale (AMS) sunt un grup de boli familiale asociate toate cu boala selectiva a neuronului motor periferic, cu debut la varste timpurii. in ciuda unei variabilitati fenotipice (mai mare in ceea ce priveste varsta la debut), defectul in majoritatea familiilor cu AMS este legat genetic de un locus in regiunea proximala a bratului lung a cromozomului 5. Doua gene candidate au fost identificate la nivelul acestui locus: o presupusa proteina a supravietuirii neuronului motor (SMN - de la survival motor neuron) si o proteina care poate fi un inhibitor a mortii apoptotice celulare (NAIP - de la neuronal apoptosis inhibitory protein). Fiecare boala este transmisa ca o trasatura autosomal recesiva. Din punct de vedere neuropatologic, AMS este caracterizata prin pierderea extinsa a neuronilor motori mari;
biopsia musculara releva existenta atrofiei de denervare. Au fost descrise cateva forme clinice.
AMS infantila (AMS I, boala Werdnig-Hoffman) are debutul cel mai timpuriu si este rapid fatala. in unele cazuri este manifesta chiar inainte de nastere, orientand spre ea diminuarea miscarilor fetale, tarziu, in al treilea trimestru. Desi activi, sugarii afectati sunt slabi si cu miscari greoaie (hipotoni) si le lipsesc reflexele de intindere a muschilor. Decesul se produce in general in primul an de viata. Cand istoricul familial este neclar, este dificil in primele saptamani si luni de diferentiat AMS I de hipotonia congenitala benigna. O electromiograma este utila, evidentiind denervatia fulminanta, in timp ce in hipotonia congenitala electromiograma este miopatica sau normala.
AMS cronica a copilariei (AMS II) debuteaza in copilarie si elueaza progresiv lent. AMS juvenila (AMS III, boala Wohlfart-Kugelberg-Welander) se manifesta in perioadele tardive ale copilariei si timpurii ale adolescentei si are o elutie lenta, indolenta. Spre deosebire de majoritatea bolilor cu denervare, in aceasta boala cronica
pareza este mai accentuata in musculatura proximala; intr-adevar, caracterul parezei poate sugera o miopatie primitiva, cum ar fi distrofia centurilor membrelor. Explorarea electrofiziologica si biopsia musculara, evidentiind denervarea, diferentiaza AMS III de miopatii.
Neuropatia motorie multifocala cu bloc de conducere in aceasta afectiune, functia neuronului motor periferic este intrerupta in mod regional si cronic prin remarcabile blocuri focale in conducere. Multe cazuri prezinta cresteri ale titrurilor serice ale anticorpilor mono- si policlonali anti-gangliozid GM1; s-a emis ipoteza ca
anticorpii produc demielinizarea selectiva, focala, paranodala a neuronilor motori. Afectiunea nu se asociaza in mod tipic cu semne cortico spinale. in contrast cu SLA, neuropatia motorie multifocala cu bloc de conducere poate raspunde dramatic la terapie, cum ar fi gammaglobulinele intravenoase sau chimioterapia; de aceea, este imperativ ca afectiunea sa fie exclusa cand se ia in considerare diagnosticul de SLA.
Alte forme ale bolii neuronului motor periferic in anumite familii, au fost descrise alte sindroame caracterizate prin disfunctia selectiva a neuronului motor periferic, cu caracter asemanator cu AMS. Sunt forme de AMS X-lincate si autosomal dominante. Exista, de asemenea, o forma de SLA cu debut juvenil, sindromul Fazio-Londe, care intereseaza in principal musculatura inervata de trunchiul cerebral. O componenta de disfunctie a neuronului motor periferic este gasita de asemenea la unii pacienti cu boli degenerative multisistemice, cum ar fi boala Machado-Joseph si boala inrudita, degenerescenta olipontocerebeloasa ( modulul 369).
