Diferite boli care afecteaza diferite oase.
Cuprins:
Un domn din înalta societate avea un deget de la picior bolnav. Gândindu-se că se lovise la unghie, el nu i-a dat nici o importanţă. Totuşi, degetul s-a umflat şi a făcut necesară chemarea medicului. Acesta, timp de mai multe săptămâni, i-a prescris diferite remedii. "Degetul n-are nimic", se gândea el, cu toate că inflamaţia se dezvoltase şi că piciorul întreg se umflase până într-atât încât nu se putea sluji de el nici să meargă, nici ca să se ţină în picioare. Pacientul nu bănuia nimic, până într-o bună zi când două bucăţi de os s-au desprins. Atunci el a pus la îndoială ceea ce se întâmpla cu piciorul său şi spusele tuturor persoanelor care-1 declaraseră în foarte bună stare. Omul acesta mă cunoştea, şi a venit să mă roage să-1 îngrijesc. Caria era deja produsă. Am preparat degrabă un decoct de coada-calului, am înmuiat în el nişte cârpe şi i-am înfăşurat piciorul bolnav pe toată întinderea umflăturii. în puţin timp tumefacţia şi caria, încă recentă, au dispărut; plaga s-a închis la loc, iar membrul inferior însănătoşit a putut fi folosit ca şi mai înainte.
Cam după un an, teribila boală a reapărut, de data asta la celălalt picior, şi din nou la degetul mare. Medicul a operat degetul şi a folosit leacuri caustice pentru a închide rana. în acest interval, pacientul a resimţit la celălalt picior o durere continuă, analogă cu cea pe care o avusese înainte de apariţia primului incident.
Vindecarea degetului operat a avansat şi a sfârşit prin a fi declarată completă, cu toate că el rămăsese cu jumătate mai mare şi ceva mai roşu decât celălalt. Omul, insistând cu multă ardoare a putut să meargă şi să lucreze, şi ce-i trebuia mai mult decât atât? Cât despre mine, eu am fost evitat, şi n-am mai fost consultat ca un om care spune deschis adevărul. Nu eram supărat din cauza asta; fiindcă, într-o consultaţie anterioară, fusesem obligat să declar că boala era parţial lecuită, dar nu îndepărtată de tot. Trebuia să urmeze, mai devreme sau mai târziu, o dezvoltare a cariei. Nu m-am înşelat, previziunea mea s-a adeverit. Cum ar fi trebuit tratat piciorul? Era absolut necesar ca amândouă picioarele să fi fost tratate în acelaşi timp, iar tratamentul nu putea să înceteze decât când n-ar mai fi apărut nici cea mai mică pată roşie şi când orice urmă de durere ar fi dispărut.
Se tratează picioarele cu pansamente înmuiate într-un deeoct de paie de ovăz: ele sunt înfăşurate de mai multe ori pe zi, iar cârpele folosite depăşesc puţin părţile bolnave şi dureroase. Vindecarea completă şi adevărată nu va întârzia prea mult timp.
Cum se întâmplă că în cazul nostru caria s-a instalat numai la picioare şi nu la mâini, de pildă?
Asta pentru că domnul în cauză avusese altădată o boală lungă şi gravă, ale cărei urmări au constat într-o mare slăbiciune, ce s-a manifestat mai ales la picioare. Este posibil să fi rămas aici ceva materie patogenă. Picioarele acestui convalescent, din cauza poverii grele pe care trebuiau s-o poarte (ele trebuie să suporte tot timpul greutatea corpului, şi ce corp uneori!), nu s-au mai putut reface convenabil niciodată şi, constituind o parte vulnerabilă a corpului, au cedat cu uşurinţă atacurilor elementelor vătămătoare.
Omul nostru mai trăieşte şi, dacă vrea să nu mai fie supărat de carie, trebuie să fie foarte atent. El este obligat să urmeze, la apariţia celor mai neînsemnate simptome, sfatul meu binevoitor şi să nu ezite în a folosi comprese înmuiate în decoct de coada-calului sau de paie de ovăz. Sero venientibus ossa\\ Fiind latinist, fostul meu pacient surâde şi mă înţelege. Dacă nu ştiţi latină, nu vă bateţi capul
şi nu vă îngrijoraţi dacă, de această dată, împotriva obiceiului meu, nu traduc cuvintele străine.
Trec peste alte cazuri de carie, pentru că ele privesc pe cei tineri, la care, de la debutul bolii, vindecarea se produce cu uşurinţă.
Adesea se produc tumefacţii în jurul oaselor, mai ales la maxilarul inferior, la gleznă, la genunchi etc. S-ar putea spune că osul însuşi s-a dezvoltat. Această afecţiune nu este lipsită de gravitate; ea ţine corpul în stare febrilă în cea mai mare parte a timpului şi nu se lasă vindecată decât cu încetineală (2-3 săptămâni). Tratamentul acestor tumefacţii osoase cere întotdeauna multă circumspecţie şi, nu mai puţin, promptitudinea energică. Dacă procedăm cu neglijenţă, se poate instala caria şi atunci vindecarea nu mai este uşoară, ci adesea imposibilă.
Remediile cele mai eficiente sunt compresele aplicate pe porţiunea umflată şi reînnoite de 2-3 ori. Aceste comprese mi-au adus mereu cele mai bune rezultate; ele trebuie înmuiate într-un decoct de flori de fân sau de paie de ovăz, apoi se pot pune cataplasme de schinduf fiert.
Pentru exostoza la gleznă, împachetarea trei sferturi şi împachetarea jumătate de\'corp dau bune rezultate şi accelerează însănătoşirea; pentru exostoza la genunchi, se aplică compresa completă la picior. Este de ajuns o aplicaţie pe zi.
Coloana vertebrală |
sus  |
Un ofiţer superior de la transporturi îşi înfundase o vertebră şi, după sfaturile medicilor, îşi chinuise în aşa hal măduva spinării încât avea de îndurat în cea mai mare parte a timpului cekLmai nişte dureri îngrozitoare. Dacă această infirmitate îi provoca dureri, ea exercita o acţiune încă şi mai funestă asupra moralului său. El a consultat pe cei dintâi medici ai capitalei, dar nici unul nu 1-a putut ajuta. Cel mai celebru din ţară i-a declarat chiar că nu trebuie să mai spere în însănătoşire şi că timpul îi va mai aduce şi o tuberculoză.
în această stare, ofiţerul şi-a căutat salvarea în apă. El se bucura încă de o sănătate bună. Depresiunea morală a apărut o dată cu maladia fizică.
Nu mai ştiu exact ce aplicaţii cu apă au fost folosite în acest caz special. Dar dacă va trebui vreodată, prietene cititor, să treci prin acelaşi lucru, eu îţi recomand cura următoare: ia de trei ori pe săptămână halatul spaniol, de trei ori câte o baie de jumătate cu spălarea părţii de sus a corpului şi de două ori o afuziune superioară şi inferioară. Continuă acest tratament timp de câteva săptămâni, dar respectând mereu acelaşi orar. Organismul întreg îşi va reveni, se va întări, afecţiunile provenind din partea lezată vor dispărea una câte una, vertebra înfundată se va linişti şi se va osifica în acelaşi fel cum se cicatrizează partea lovită în cazul unei fracturi de os. Repet: dacă un organ sau o parte a corpului este serios bolnavă, tot corpul suferă; organismul întreg participă într-un fel oarecare la durerea membrului, fie el mare sau mic.
Aruncaţi o piatră în apă şi veţi vedea cum toată suprafaţa râului sau bălţii se înfioară şi formează cercuri. Vertebra înfundată este asemeni acestei pietre. Cercurile dureroase străbat întregul corp.
Iată nişte excelente sfaturi practice de urmat în procedurile aplicate. în consecinţă, întotdeauna, în opera de vindecare, trebuie acţionat asupra corpului în întregime, pentru ca el să se fortifice şi ca părţile valide să susţină, să slujească şi să îngrijească părţile bolnave şi slăbite. Organele n-au oare raporturi intime între ele? Ele sunt membri cei mai apropiaţi ai unei familii, în care fericirea nu poate exista decât cu condiţia ca toate forţele să se unească în acţiunea lor.
Un băiat de 16 ani suferea de rahitism, boală provocată de ramolismentul oaselor şi a coloanei vertebrale: avea spatele curbat binişor. Mai mulţi medici celebri au recunoscut în aceasta o afecţiune a măduvei spinării şi l-au tratat fără succes. In cele din urmă, el l-au îndrumat pe tânăr la un aşezământ de ortopedie, unde i s-a pus un corset şi tot felul de alte aparate. Rezultatul a fost că, după ce s-a pus pe picioare ca vai de capul lui în acel aşezământ, a ieşit după 17 săptămâni sprijinit în două cârje, iar medicii au declarat că nu mai era nimic de făcut. Un bun prieten a dăruit cartea mea tatălui acelui copil: ei au practicat spălările cu apă şi cu oţet aşa cum sunt ele prescrise carte şi au ajuns să-1 restabilească pe tânărul pacient până într-acolo încât el a putut, cu ajutorul unui baston, să meargă din nou destul de bine. Apoi mi l-au adus mie pentru a-1 însănătoşi complet.
întreaga cură a fost terminată în 17 zile. El mergea ca orice copil de aceeaşi vârstă şi, dacă nu chiar cu aceeaşi agilitate, cel puţin cu siguranţă, fără baston şi fără durere. Iată în ce a constat tratamentul: i-am făcut un fel de vestă sau corset din pânză groasă de in; am înmuiat acest corset într-un decoct de paie de ovăz şi am îmbrăcat pacientul cu el. Pe deasupra corsetului ud puneam un corset uscat şi înfăşuram totul cu o cuvertură de lână. Pacientul rămânea astfel înfăşurat pe toată durata nopţii. Această împachetare a fost practicată mai întâi o dată la două nopţi, mai târziu o dată la trei nopţi. în plus, bolnavul a efectuat în fiecare zi două afuziuni superioare şi o afuziune la genunchi, înlocuite uneori de mersul în picioarele goale prin apă si o baie de jumătate de corp. Spre sfârşitul tratamentului, el a fost supus la două băi jumătate, două afuziuni superioare şi o împachetare cu corsetul în fiecare săptămână.
.caria
