Pentru intelegerea rostului arhitecturii complexe a corpului omenesc, care sta la baza functiilor multiple ale aparatului locomotor, sunt necesare cateva notiuni succinte legate de pozitia corpului si membrelor in spatiu, precum si de deprinderile motorii complexe elementare.
Cupluri si lanturi motrice.
Acestea au la baza parghiile de ordinul I-I1I despre care am mai vorbit, dar care au drept caracteristica variabilitateafunctionala, dupa punctul de sprijin sau de rezistenta, care se pot schimba in cursul activitatii motorii (de exemplu cu membrul superior se poate lucra, mana deplasandu-se in spatiu, dar mana poate fi imobilizata pe sol sau pe un aparat, dirijand miscarea restului membrului si corpului, ca in gimnastica).
Studiul amplitudinii, calitatii si fortei miscarii se face cu dirse metode (goniometrie, dinamomentrie, ergometrie, electromiografie, kinografie, etc).
Cuplurile si lanturile cinematice (motrice) sunt complexe mecanice statice (de postura sau pozitie) si dinamice (sau de miscare) si rezulta din echilibrul dirijat reflex sau voluntar al fortelor acti si pasi care actioneaza paralel, dar in directii opuse (forta - rezistenta; muschi agonisti - muschi an-tagonisti, etc). Sinergiile dirgente au rol in silitatea unei articulatii, cand articulatii subiacente executa un lucru mecanic (de exemplu contractia muschilor extensori ai carpului pentru silizarea pumnului, cand degetele se flecteaza in derea prehensiunii).
Cuplurile sunt alcatuite din doua forte paralele actionand in directii opuse. Cuplurile cinematice sunt alcatuite din doua segmente in continuitate, legate printr-o articulatie. Aceste cupluri, in functie de miscarile care le executa pot fi de rotatie, elicoidale sau de translatie.
Cuplurile sunt legate intre ele, la nilul membrelor pentru a realiza miscari si pozitii complexe. Trei sau patru segmente, deci 2-3 cupluri, alcatuiesc lantul cinematic. Lanturile cinematice permit miscari complexe si ele se materializeaza prin activitatea cotidiana a membrelor. in functie de punctele de sprijin si de rezistenta, lanturile cinematice pot fi:
- deschise (in care capul lantului ramane liber: aruncarea unui obiect, lovirea cu mana sau pumnul, shoot-ul in minge)
- inchise (in care ambele capete ale lantului sunt fixe, macar cateva momente: pozitia "atarnat" sau "sprijin" in maini, sky, patinaj).
Toate segmentele trunchiului,
membrelor, capului si gatului au lanturile lor
cinematice, activate de lanturi musculare
(muschi grupati in jurul unui lant cinematic).
Aceste lanturi descresc ca forta dar seImbunatatesc calitativ (miscari fine) dinspre
radacina membrului pelvin (tripla flexie si
tripla extensie), ca si la membrul toracic.
Raportul de forte intre extensie si flexie este
E 2
' --Ia membrul pelvin (inferior),
F 1
predominenta extensiei fiind necesara ortos-
tatismului si mersului, iar la nilul mcm-
E 1 brului toracic (superior) este, ' - unde
F 1
flexia creste ca valoare pentru a putea executa
miscarile mecesare muncii.
Pozitiile sau posturile sunt atitudini spatiale ale corpului si membrelor, fundamentale, din care rezulta alte pozitii si dela care pornesc activitatile si deprinderile motorii.
Posturile fundamentale sunt:
- ortostatismul cu sprijin - monopoda - bipodal
- in genunchi
- ghemuit
- clinostatismul (culcat) - ntral, dorsal
- lateral -quadruple
-sezand
- atarnat - de maini
- de picioare
- sprijin - in maini
- pe cap
Deprinderile motorii complexe (mersul, alergarea, prehensiunea etc.) depind de o serie de calitati biomotorii, la randul lor dependente de diferiti factori:
- anatomici (structurali)
- biomecanici (fiziologici)
- psihici (motivatie, antrenament)
- fizici si biochimici (substrat energetic si plastic)
- tehnici (obiectul sau unealta cu care se actioneaza).
Calitatea efectuarii unei deprinderi motorii este dependenta de:
- viteza de reactie si executie, care la randul ei se perfectioneaza prin repetitie si marimea frecntei repetitiilor ( antrenamentul sportiv);
- indemanarea su supletea, care presupun lanturi cinematice complexe, structurate, indelung antrenate;
- forta, care se amelioreaza odata cu imbinarea in procesul lung al antrenamentului a regimului economic de maxima eficienta a contractiei lungi musculare, cu detenta si coordonarea miscarilor.
Toate cele mai sus amintite creeaza deprinderile motorii in conditii deosebite (activitati la altitudine, in imponderablitate, in conditii de presiune atmosferica ridicata sau de solicitari speciale - durere, arsura, etc).
Tipuri de deprinderi motorii
1. Mersul este o deprindere automata, reflexa. Presupune echilibru static si dinamic, deplasarea prin propulsare a centrului de greutate si translarea sprijinului presupunand implicarea unei multitudini de lanturi cinematice din intregul corp. Bipedismul alternativ din timpul mersului (selfrecory - HOLMES, STEINDLER) reprezinta un moment foarte scurt de evoluare a echilibrului in timpul efectuarii pasului. Studii ale mersului au fost facute din cele mai chi timpuri (picturi rupestre, bazoreliefurile din piramidele egiptene, studiile lui Leonardo da Vinci, Gros-siord, Dessectiunes, Borelli, fratii Weber, Duchenne de Boulogne, Marey, Carlet, Demeny, Fischer, Gh. Marinescu, Paul le Coeur, Harrley, Ducroquet, etc).
Factorii care au permis adaptarea omului la aceasta deprindere motorie au fost, in primul rand bipedismulsi deplasarea centrului de greutate in aproierea originii lantului cinematic al mersului (centura pelviana), ceea ce a facut ca interactiunea fortelor externe si interne sa poata controla echilibrul static si dinamic al corpului in timpul deplasarii.
Mersul reprezinta o alternanta de hii si lanturi cinematice nu numai ale centurii pelviene si membrului inferior, dar si ale membrelor superioare (balansul), trunchiului (inclinatii, rotatii), capului si gatului (miscari de contrabalansare si orientare). In timpul mersului exista oscilatii si in rtical cu amplitudini de 3-5 cm.
Fazele mersului pot fi studiate pe kinograma (filmare sau fotografiere cu expuneri repetate la intervale scurte). Aceasta a fost folosita pentru prima oara stiintific de catre MAREY si DEMENY.
Debutul mersului este in dublu sprijin, startul presupunand rularea pe sol a tei piciorului de sprijin, concomitent cu ridicarea celui de avansare. Urmeaza desprinderea de sol a acestuia si in acest moment incepe faza monopodala (sau sprijinul unilateral), in care rularea tei de sprijin continua (semipas posterior, momentul rticalei, semipas anterior).
In momentul final al semipasului anterior, mersul revine in faza bipodala prin contactul calcaiului piciorului care a pendulat anterior, pe sol. Astfel, acesta isi incepe la randul sau, rularea tara. Bineinteles, tot ceea ce se intampla la nilul piciorului este rezultatul miscarilor articulatiilor intregului membru si se repercuta asupra lor (sold, genunchi, glezna).
2. Alergarea reprezinta de fapt un mers mai rapid (marsul) sau foarte rapid, in care faza bipodala si desori rularea tei pe sol sunt eliminate.
3. Saritura. Reprezinta o alergare cu o singura faza (monopodala). Ea este ajutata de restul corpului (propulsia centrului de greutate prin aplecarea inainte a corpului, propulsia membrelor superioare si inferioare care confera inertie in plus deplasarii).
Detenta reprezinta posibilitatea realizarii unei miscari rapide si puternice. Este foarte eficienta o parghie de ordinul I (de forta) pentru aceasta. Articulatia temporomandi-bulara pe care actioneaza muschii masticatori, fiind o parghie ordinul III, face ca acesti muschi sa fie cei mai puternici din organism.
Parghiile de ordinul II, desi mai putin economice (ca in cazul articulatiei gleznei) pot deni foarte eficiente prin marirea fortei musculare (muschiul triceps sural) si prin schimbarea raportului bratelor parghiei (atletii de culoare, buni alergatori si saritori au raportul bratelor parghiilor piciorului RS-3/SF-l, fata de 4/1 la albi,, in care R = (rezistenta, sprijinul) pe capul metatarsienelor si degete, S = punctul de sprijin al parghiei la nilul articulatiei tibio-talare, F = punctul de aplicare al fortei musculare, prin intermediul tendonului Achille, pe calcaneu),
4. Aruncarea reprezinta un lant cinematic alcatuit din cupluri de extensie, doar primul fiind fix sau executand o miscare finala (flexie, extensie) dupa ce lanturile cinematice initiale situate proximal au fixat pozitia spatiala a membrului superior. Un mecanism asemanator se petrece la nilul membrului inferior in momentul shoot-ului in minge.
