DISFAGIA SI DISFONIA intreruperea completa a portiunii intracraniene a unui nerv vag are ca rezultat o
paralizie caracteristica. Palatul moale este cazut pe partea ipsilaterala si nu se ridica in fonatie. Exista o pierdere a producerii reflexului de varsatura pe partea afectata, in aceeasi masura cu "miscarea de cortina\" a peretelui lateral al faringelui, pilierii amigdalieni deplasandu-se medial cand palatul se ridica la pronuntarea cuvantului "ah\". Vocea este ragusita, usor nazala, iar corzile vocale stau imobile in pozitie cadarica, in speta intre abductie si adductie. Poate exista de asemenea o pierdere a sensibilitatii la nilul meatului auditiv extern si in spatele pavilionului urechii. De obicei nu pot fi evidentiate modificari ale functiilor viscerale.
Ramurile faringiene ale ambilor nervi vagi pot fi afectate in difterie; vocea are o tonalitate nazala si apare regurgitarea lichidelor prin nas in timpul actului de deglutitie.
Nervul vag poate fi afectat la nil meningeal de procese neoplazice si infectioase, iar in interiorul bulbului de tumori, leziuni vasculare (de exemplu, sindromul bulbar lateral al lui Wallenberg) si de boli ale neuronului motor. Acest nerv poate fi afectat de leziunile inflamatorii din
herpes zoster. Polimiozita si dermatomiozita, care produc raguseala si disf agie prin afectarea directa a muschilor laringieni si faringieni, pot fi confundate cu boli ale nervilor vagi. De asemenea, disfagia este un simptom la unii pacienti cu distrofie miotonica. -> Vezi modulul 40 pentru discutii asupra disfagiei de alta natura decat cea neurologica.
Nervii laringieni recurenti, in special stangul, sunt cel mai des lezati ca rezultat al bolilor intratoracice. Anevrismele arcului aortic, dilatarile atriului stang si tumorile mediastinului si ale bronhiilor sunt cauze mult mai frecnte de paralizie izolata de coarda vocala decat afectiunile intracraniene.
Cand este confruntat cu un caz de paralizie laringiana, medicul trebuie sa incerce sa determine sediul leziunii. Daca este intramedular, exista de obicei si alte semne, cum ar fi disfunctia cerebeloasa ipsilaterala, pierderea sensibilitatii dureroase si termice la nilul hemifetei ipsilaterale si la membrul superior si inferior contralateral si un sindrom Horner ipsilateral. Daca leziunea este extramedulara, nervii glosofaringian si accesor spinal sunt frecnt afectati ( sindromul de gaura rupta posterioara, elul 372-l). Daca este extra-craniana, in spatiul laterocondilian posterior sau retroparotidian, poate exista o asociere de paralizii ale nervilor cranieni noua, zece, unsprezece si doisprezece si un sindrom Horner. Asocierile acestor paralizii de nervi cranieni inferiori au o varietate de denumiri eponimice, enumerate in elul 372-l. Daca nu exista pierderea sensibilitatii palatului si a faringelui si nici
pareza palatina sau disf agie, leziunea este situata sub originea ramurilor faringiene, care parasesc nervul vag in regiunea
cervicala inalta; sediul frecnt al bolii este probabil in mediastin.
