Preferam termenul de hidatidoza toracica in locul celui de
chist hidatic pulmonar, deoarece acesta se poate localiza in toate organele cavitatii toracice: plaman, pleura, mediastin, cord, diafragm, peretele toracic si unele asociatii simultane (ex.:
cord si plaman, plaman si pleura, plaman si diafragm etc).
De obicei,
chistul hidatic poate fi definit ca o boala parazitara frecventa la animale si intalnita accidental si la om, caracterizata prin dezvoltarea cu aspect tumoral a larvei de Taenia Echinocococcus.
Consideram util sa precizam de la inceput caracteristicile acestei afectiuni:
1. Boala, in aparenta benigna, datorita evolutiei lente si multa vreme asimptomatice, dar gra prin complicatiile pe care le poate genera in cazul in care nu este diagnosticata si tratata inaintea aparitiei complicatiilor.
2. Metodele de profilaxie si
igiena pot contribui la scaderea endemiei printr-o legislatie severa de politie sanitar-veterinara, asa se explica faptul ca in multe tari occidentale aceasta boala nu este intalnita decat la imigranti.
3. Nu exista pana in prezent un tratament medicamentos specific. Au fost incercate diverse preparate ex.: tartratul de antimoniu, saruri de pipera-zina, timolul iodat, iar din 1970 deritii benizimida-zolului (15-20 mg/kilocorp), albendazolul sulfoxid (10-l5 mg/kilocorp). Ultimile sunt recomandate in tratamentul preoperator si postoperator, mai ales in cazuri in care accidental intraoperator s-a spart hidatida.
4. Diagnosticul pozitiv in unele cazuri ar putea fi dificil in absenta unui examen computer-tomograf.
5. La femei, si mai ales in timpul sarcinii, am constatat o agrare in evolutia chistului hidatic.
6. Exista si forme anatomo-patologice denumite de noi maligne inoperabile, ca de ex.: hidatidoza difuza bilaterala multiloculara.
7. Contrar afirmatiilor clasice, noi consideram complicatia cea mai frecventa a chistului hidatic de spargere si ecuare partiala a continutului cauzata de infectia perichistului si nu la origine traumatica. Acest concept este demonstrat de multiple aspecte ex.: chisturi hidatice gigante mai ales la copii, care practic ocupa un hemitorace; chisturi pulmonare supradiafragmatice supuse continuu traumatismului respirator dinamic etc.
ISTORIC
Boala hidatica este cunoscuta din antichitate inca de la Hipocrate, dar ea a inceput sa fie studiata mai ales de lucrarile lui Feliz Deve care a adus contributii extrem de loroase, multe labile si astazi prin precizarea celor 2 cicluri ale echino-cocozei pulmonare.
Amintim de asemenea si lucrarile Geofrey (1804) Laenec, Trousseau, Bird.Inca de la Congresul de Chirurgie de la Mosco (1896) s-a precizat ca singurul tratament al chistului hidatic pulmonar este cel chirurgical, afirmatie labila si astazi.
Au mai adus contributii patogenice si terapeutice: Perez-Fontana, Hugon, Dubau, iar la noi in tara prof. Jura si prof. Coman, care au descris un procedeu tehnic chirurgical original de extractie intacta a membranei hidatice.
CLASIFICARE
Hidatidoza toracica poate fi clasificata pe baza criteriului topografic in:
1. Pulmonara:
. Unica - uni sau bilaterala.
. Multipla - uni sau bilaterala.
2. Pleurala.
3. Medistinala.
4. Diafragmatica.
5. Parietala.
6. Cardio-sculara.
Cu specificatia ca ultimele 5 sunt mult mai rare. Asa de exemplu pe o statistica publicata de prof. Coman de 2 200 chisturi hidatice toracice, 2 058 au fost pulmonare (2, 5).
