Chistul hidatic este boala parazitara produsa prin dezvoltarea tumorala culara a larvei viermelui cestod taenia echinococus.
Desi plamanul reprezinta al 2-lea filtru circulator in care se poate localiza taenia echinococus, primul filtru fiind cel hepatic, totusi localizarile pulmonare sunt cele mai frecvente, deoarece plamanul este singurul organ care primeste intregul debit cardiac.
Viermele cestod taenia echinococcus este format din 3 parti:
- Scolex (cap).
- Gat.
- Strobila formata din 3-4 segmente numite pro-glote. Ultimul segment contine 400-800 oua. Oul contine in interiorul sau embrionul hexacant cu cele 6 carlige cu ajutorul carora patrunde prin peretii selor capilare, dupa eliberarea sa din coaja oului de catre
sucurile digestive care dizol aceasta cuticula (coaja) (5).
Taenia echinococcus are o existenta parazitara dubla:
1. Stare adulta, ca vierme in intestinul unor animale: caine, lup, vulpe, sacal.
2. Stare larra, sub forma de
chist hidatic, in viscerele unor animale-gazda intermediare (ierbivore, rozatoare) si, accidental, la om.
Deve a descris 2 cicluri in evolutia parazitului in care omul intervine in mod accidental in aceste cicluri luand locul animalelor ierbivore.
Lar parazitara numita chist hidatic este etapa culara a embrionului hexacant, are o forma sferica si continut lichidian si este format din 2 straturi (. 1).
1. Membrana externa (cuticula) elastica, albicioasa compusa din chitina cu o grosime de aprox. 1 mm. Alcatuita din lamele suprapuse si permeabila pentru moleculele mari si microbi.
2. Membrana parazitara (germinati) captuseste membrana cuticulara, este granuloasa si cu partea sa rezistenta orientata spre exterior contribuind la producerea straturilor cuticulare - pe fata sa interna este stratul germinativ, care da
nastere culelor proligere, din care, dupa 6 luni, vor lua nastere culele proligere, care contin sco-Iecsi. Acestia eliminati in natura prin intermediul viscerelor animalelor moarte sau sacrificate si inge-rate de caine dau nastere viermelui adult (=ciclu mare echinococic Deve).
Veziculele proligere sunt mici si pot fi pana la 120 intr-o cula mama, multe se desprind si plutesc in lichidul hidatic, care poate contine pana la 400 000 de elemente pe cm3 si, in medie, intr-un chist hidatic dau un numar enorm de scolecsi. Scolecsii, daca vin in contact cu tesuturile gazdei intermediare, prin ruptura chistului se pot transforma in chist hidatic (ciclu mic Deve, echinococoza secundara).
3. Lichidul hidatic din interiorul chistului are urmatoarele caracteristici: incolor, inodor, cu gust sarat, salciu, ca apa de stanca, cu densitatea 1008-l015 (?); pH alcalin sau neutru.
ETIOPATOGENIE
Cauze favorizante: mai frecvent in mediu rural si la anumite profesii: crescatori de animale, ciobani, frizeri de caini, regiuni riverane marilor, fluviilor; sunt cunoscute unele tari cu crescatori de animale: Islanda, Australia, Tunisia. Algeria, Argentina. La noi in tara: Dobrogea, regiunile montane.
a) Calea digesti. Ouale de taenia echinococcus inghitite de om ajung in stomac, aici sucurile gastrice dizol cuticula si pun in libertate embrionul hexacant.
Embrionul hexacant eliberat de sucurile gastrice patrunde in circulatia porta in ficat. Circulatia porta ar putea fi ocolita (Niesser) prin patrunderea embrionului hexacant intr-un s chilifer si de aici, prin intermediul canalului limfatic, in vena ca superioara si de aici, in circulatia pulmonara in filtru pulmonar. Noi consideram calea digesti singura si principala cale de infestare, celelalte cai descrise sunt indoielnice. Le vom aminti si noi, aceste teorii
sustin ca sucurile digestive nu sunt indispensabile pentru eliberarea embrionului hexacant.
b) Inocularea directa a embrionului hexacant prin conjuncti oculara sau mucoasa pituitara, mucoasa bucofaringiana sau direct prin muscatra de caine. Aceasta cale de infestare nu este confirmata de experienta clinica.
c) Inocularea embrionului hexacant pe cale tra-heobronsica prin inhalarea oualeior de parazit prin praf. Aceasta teorie a fost sustinuta de Bird (1877). Ea a cautat sa fie sustinuta experimental de Alexinsky si Deve, dar la necropsia animalului de experienta s-a gasit si un chist hidatic renal - deci prin deglutitie o parte din materialul inhalat pe cale bronsica a urmat tot calea digesti, fapt ce pune la indoiala posibilitatea infestarii pe cale aeriana. Aceasta cale de infestare a mai fost sustinuta de Kocevic, iar la noi de Popper si Jura (8).
