EPIDEMIOLOGIE SI ETIOLOGIE Tromboflebita intracraniana supurativa este definita prin prezenta simultana a trombozei noase si a supuratiei in timentul intra-cranian. Procesul poate debuta in interiorul nelor si/sau al sinusurilor noase, in urma unei infectii a sinusurilor paranazale, urechii medii, mastoidei, tegumentului fetei sau a orof aringelui si poate afecta vase suplimentare prin proarea cheagului sau prin raspandire intermitenta. Tromboflebita intracraniana septica poate de asemenea sa fie o complicatie a prezentei unui abces epidural, empiem subdural sau a unei meningite bacteriene. Ocazional, dar rareori, diseminarea metastatica a unei infectii dintr-un focar aflat la distanta poate duce direct la o
tromboflebita intracraniana supurativa. Starile care cresc vascozitatea sau coagulabilitatea sangelui, cuprinzand deshidratarea, sarcina, folosirea contraceptilor orale, siclemia, policitemia, cancerul sau traumatismele, toate cresc probabilitatea de
tromboza intracraniana si de complicatii supurati. Tromboza sinusurilor noase intracraniene depinde in mare parte de incinarea stransa cu
sinusurile noase ale durei sau de alte structuri afectate in starile amintite anterior. Bolile predispozante obisnuite pentru dezvoltarea unei tromboze de
sinus carnos sunt de obicei
sinuzitele paranazale (indeosebi cele frontale, etmoidale sau sfenoidale) sau
infectiile la nilul fetei sau al cavitatii bucale. Bacteriile patogene cele mai frecnt intalnite sunt in functie de sursa initiala de infectie dupa cum urmeaza: (1) stafilococii, streptococii aerobi si/sau microaerofin, bacilii gram-negativi si/sau anaerobi in cazurile de
sinuzita si (2) S. aureus secundar infectiilor la nilul fetei. Otita medie sau mastoidita pot fi complicate prin producerea unei tromboze de sinus lateral si/sau de infectii ale sinusurilor pietroase superior si inferior. Infectiile fetei, scalpului, spatiului subdural, spatiului epidural sau meningitele sunt asociate cu tromboflebita supurativa a sinusului sagital superior. Mentionam din nou, cel mai probabil microorganism infectant este in functie de boala primara asociata. S. aureus este cel mai important agent patogen la pacientii cu tromboza de sinus carnos si este izolat in mai mult de doua treimi din cazuri. Aceasta predominanta reflecta importanta acestui microorganism in infectiile asociate ale fetei si scalpului si in sinuzita sfenoidala acuta. Microorganismele mai putin frecnt izolate la pacientii cu tromboza de sinus carnos includ streptococii, pneumococii, bacilii gram-negativi si tulpinile de Bacteroides.
MANIFESTARI CLINICE
Asa cum era de asteptat, loul clinic al tromboflebitei corticale supurati depinde de localizarea afectarii. in plus, daca sistemul nos cortical este afectat, probabilitatea aparitiei deficitelor neurologice este dependenta de starea drenajului nos colateral. Pacientii cu scurgere colaterala inadecvata manifesta
tulburari de constienta, crize convulsi focale sau generalizate (deseori alternand in caracter), simptome de PIC crescuta si dirse manifestari neurologice de focar (de exemplu, hemipareza). Afazia este frecnta cand este afectata emisfera dominanta. Cele mai frecnte acuze la pacientii cu tromboza de sinus carnos includ tumefactia periorbitala (73%) si cefaleea (52%). Cefaleea este mai frecnta cand boala din antecedente este sinuzita decat
celulita faciala. Alte simptome predominante cuprind diplopia, lacrimarea, foto fobia, somnolenta si ptoza palpebrala. Febra este prezenta la peste 90% dintre pacientii cu tromboza de sinus carnos. La examinare sunt frecnte protruzia globului ocular, chemozisul, edemul periorbital si pareza muschilor extraorbitali din cauza afectarii nervilor cranieni III, IV sau VI. Din moment ce nervul abducens este singurul nerv cranian care strabate portiunea inferioara a sinusului carnos, o paralizie a privirii laterale poate fi o manifestare neurologica precoce. Edemul papilar si/sau hemoragiile retiniene si angorjarea noasa cu o modificare in statusul mental sunt observate la aproximativ 65% si respectiv 55% dintre pacienti. Meningita, deseori perturband punerea diagnosticului, este prezenta la aproximativ 40% din cazuri, de obicei secundara diseminarii retrograde a tromboflebitei. Aproximativ 25% dintre pacienti au de asemenea pupile dilatate sau cu reactivitate intarziata, acuitate vizuala scazuta (deseori evoluand progresiv spre cecitate) si disfunctii ale nervului cranian V. Odata cu raspandirea infectiei in sinusul carnos din partea opusa, aceste manifestari pot aparea si la ochiul din partea opusa. In plus, tromboza septica a sinusului carnos se poate manifesta in doua feluri. in cursul manifestarilor acute, intervalul dintre debutul infectiei primare (de obicei o celulita faciala) si cel al trombozei de sinus carnos este de mai putin de o saptamana. Pacientii arata grav bolnavi, cu o evolutie rapida a simpto-melor si a semnelor descrise mai sus si progresiune spre semne oculare bilaterale. Dimpotriva, unii pacienti manifesta o forma mai usoara de tromboza de sinus carnos, de obicei secundara infectiilor dentare, otitei medii sau sinuzitei paranazale. Manifestarile orbitale sunt mai putin impresionante, iar afectarea ochiului contralateral este o manifestare tardiva si neconsistenta. Cefaleea este cea mai pregnanta manifestare (> 80% din cazuri) la pacientii cu tromboza septica de sinus lateral, dar otalgia, varsaturile, greata si rtijul sunt deseori prezente, deoarece
otita medie este o afectiune predispozanta frecnta. Febra si manifestarile otice sunt observate la majoritatea pacientilor (aproximativ 80 si respectiv 98%); pot fi prezente de asemenea durerea faciala, alterarea senzatiilor la nilul fetei, edemul papilar, rigiditatea cefei moderata si/sau o paralizie de nerv VI. Trombozarea sinusului sagital superior produce tulburari ale statusului mental evoluand progresiv spre coma, deficite motorii, (pareza a membrelor inferioare, bilateral, ce progreseaza spre pareza a membrelor superioare) rigiditate a cefei, si edem papilar. Crizele convulsi apar la mai mult de 50% dintre pacienti. Debutul poate fi subacut, indeosebi la pacientii cu sinuzita. Afectarea sinusului pietros inferior poate produce durere faciala ipsilaterala si pareza muschiului drept lateral (sindromul Gradenigo).
DIAGNOSTIC RMN este procedeul de diagnostic de electie pentru evaluarea pacientilor cu suspiciune de tromboflebita supurativa intracraniana. RMN este de departe superioara fata de TC in diferentierea trombozei de fluxul sanguin normal si poate fi imbunatatita prin utilizarea angiografiei cu rezonanta magnetica. RMN poate releva de asemenea evolutia si remiterea intregului proces noocluziv. Scanarea TC, cu sau fara substanta de contrast intranos, permite de asemenea diagnosticarea trombozei de sinus nos, dar este in mod considerabil mai putin sensibila si de incredere in atie cu RMN. Imaginea TC de obicei evidentiaza unilateral sau bilateral multiple defecte de umplere in interiorul sinusului carnos, cu sau fara modificari inflamatorii orbitale. Atat RMN, cat si TC pot evalua cu certitudine sinusurile paranazale si ofera informatii privind infectiile subdurale si epidurale, infarctul cerebral, cerebrita, hemoragia si/sau edemul cerebral. in cazul neobisnuit in care imaginile RMN si TC sunt negati, dar suspiciunea de tromboflebita este mare, trebuie practicata arteriografia carotidiana cu studierea fazei noase. Arteriografia evidentiaza ingustarea segmentului intracarnos al arterei carotide in caz de tromboza de sinus carnos. Venografia orbitala poate fi de asemenea utila si este cea mai categorica metoda de demonstrare a existentei trombozei de sinus carnos. La fel ca in alte procese de focar intracraniene supurati, punctia lombara evidentiaza de obicei o usoara pleiocitoza si o concentratie crescuta a proteinelor. Totusi, in tromboza septica a sinusului sagital superior, modificarile LCR pot fi asemanatoare cu o meningita franca, iar microorganismul implicat este deseori izolat in culturile din LCR. Hemoculturile pot fi poziti, indeosebi la pacientii cu o evolutie rapid progresiva. Radiografiile toracice pot evidentia semne de emboli pulmonari septici, consecutiv proarii trombusului in sinusul pietros inferior si in na jugulara.
TRATAMENT
Prin analogie cu empiemul subdural si cu abcesul epidural, tratamentul empiric trebuie indreptat impotriva microorganismelor gram-poziti, incluzand stafilococii, impotriva bacililor gram-negativi si a anaerobilor. In tromboza sinusului carnos trebuie intotdeauna inclus in regimul antimicrobian un agent antistafilococic puternic. Trebuie utilizata nafcilina, vancomicina fiind rezervata pentru pacientii alergici la penicilina si cand este suspicionata sau dodita existenta microorganismelor rezistente le meticilina. Sunt deseori folosite regimurile de asociere care includ nafcilina sau vancomicina plus metronidazolul plus o cefalosporina de generatia a treia. Interntia chirurgicala poate fi necesara pentru un tratament optim. Drenajul chirurgical al sinusurilor infectate este necesar atunci cand terapia antimicrobiana singura nu este eficienta. Interntia chirurgicala la pacientii cu tromboza de sinus carnos este deseori practicata, indeosebi in cazul existentei sinuzitei sfenoidale. Ligatura nei jugulare interne si trombectomia au fost practicate la pacientii cu tromboza de sinus nos lateral, dar eficacitatea acestor proceduri este slab definita. Tratamentul chirurgical poate fi de asemenea necesar pentru alte focare de infectie incinate, de exemplu, abcese dentare. Anticoagularea este controrsata. Desi anticoagularea poate impiedica extinderea trombusului, beneficiul este mai vizibil atunci cand este initiata precoce in evolutia bolii. Totusi, trebuie recunoscut pericolul de hemoragie intracraniana, incluzand sangerarea de la nilul sediului infarctului nos cortical. In absenta unor date definiti si a unor contraindicatii specifice, anticoagularea este cel mai probabil utila precoce in evolutia trombozei de sinus carnos sau cand a aparut deja emboli-zarea. Anticoagularea nu este recomandata in tromboflebita septica de sinus lateral, deoarece nele corticale supraiacente mastoidei infectate pot fi ocluzionate, rezultand mici infarcte hemoragice noase si ducand la consecintele hemoragiei intracerebrale. Eficacitatea si siguranta tratamentului trom-bolitic (de ex. cu urokinaza), legaturii nei jugulare interne sau a trombectomiei nu a fost inca determinata in cazul tromboflebitelor intracraniene supurati.