Madu spinarii este scularizata de trei
artere care au un traseu vertical deasupra suprafetei sale, o singura artera spinala anterioara si o pereche de artere posterioare spinale. La nivelul fiecarui segment, doua ramuri penetrante perechi, ce se desprind din artera spinala anterioara, scularizeaza cele doua-treimi anterioare ale maduvei spinarii; arterele posterioare spinale, care devin mai putin diferentiate sub nivelul toracic mijlociu, scularizeaza cordoanele posterioare. Rostral, arterele spinale iau
nastere din arterele vertebrale. In timpul embriogenezei, scularizatia arteriala apare la fiecare nivel segmentar, dar majoritatea ramurilor involueaza inainte de nastere; in mod obisnuit raman intre 3 si 8 ramuri majore care iau
nastere din arterele vertebrale, subclaviculare, intercostale (lateral de aorta) iliace si sacrate. in plus fata de arterele vertebrale, la adulti, ramurile arterei spinale anterioare apar frecvent la nivelul C6, la un nivel toracic superior si la nivelul Tu-L2 (artera lui Adamkiewicz). Ramurile derite din aorta apar cel mai frecvent pe partea stanga.
Ischemia maduvei spinarii poate sa apara la orice nivel. Semnele sunt determinate de nivelul leziunii si de anatomia sculara individuala, incluzand zone de flux particular si potentialul pentru anastomoze. Artera spinala anterioara este discontinua la unii indivizi, crescand importanta ramurilor pentru madu inferioara. in cazul hipotensiunii sistemice,
infarctul medular se instaleaza la nivelul zonei cu cel mai mare risc ischemic, adeseori T3-T4, si, de asemenea, la nivelul zonelor de granita intre teritoriile arterelor spinale anterioare si posterioare. Ultima localizare poate determina un sindrom acut - sau mai frecvent progresiv - de
pareza si spasticitate cu modificari minore de sensibilitate asemanator sclerozei laterale amiotrofice (SLA).
Infarctul acut in teritoriul arterei spinale anterioare produce paraplegie sau tetraplegie, pierderea disociata a sensibilitatii, afectand sensibilitatea dureroasa si termica, dar care cruta sensibilitatea vibratorie si artrokinetica, si pierderea controlului sfincterian. Debutul poate fi brusc si dramatic sau progresiv in minute sau ore. Durerea ascutita pe linia mediana sau difuza posterioara este frecvent prezenta in zona de ischemie. Infarctul partial al unei hemimaduve anterioare (hemiplegie sau mono-plegie si pierderea incrucisata a sensibilitatii dureroase si termice) poate, de asemenea, sa apara. Areflexia datorata socului spinal este adeseori prezenta de la debut; cu timpul apar hiperreflexia si spasticitatea.
Debutul acut al durerii, lipsa afectarii functiei cordonului posterior si nivelul medular net demarcat diferentiaza infarctul arterei spinale anterioare de compresia epidurala a maduvei spinarii, in care durerea este adesea cronica, sensibilitatea cordonului posterior este afectata iar nivelul medular este imprecis. O exceptie de la aceasta regula este atunci cand tumorile epidurale comprima sau indeaza structurile sculare, and ca rezultat un sindrom de artera spinala anterioara. Infarctul produs in teritoriul arterelor spinale posterioare, determinand pierderea functiei cordoanelor posterioare, poate, de asemenea, sa apara si poate sa nu fie recunoscut drept cauza a pierderii sensibilitatii artrokinetice si vibratorii.
Infarctul maduvei spinarii este asociat cu ateroscleroza aortica,
anevrismul disecat de aorta (durere toracica anterioara sau posterioara cu diminuarea pulsatiilor la nivelul membrelor inferioare) sau cu
hipotensiunea de orice cauza. Alte conditii predispozante sunt reprezentate de emboliile cardiace, sculitele determinate de boala sculara de colagen sau clamparea chirurgicala unui
anevrism de aorta. Ocazional, apar fie in timpul sarcinii, fie dupa un traumatism vertebral sau dupa un efort fizic, care printr-un mecanism necunoscut determina embolia substantei nucleului pulpos in sele spinale. intr-un numar substantial de cazuri nu se poate identifica nici o cauza si se suspecteaza tromboembolismul ramurilor arteriale.
RMN este frecvent normala dar este utila pentru a exclude alte cauze de mielopatie acuta, in special compresia medulara, hemoragia medulara (hematomielita), mielita infectioasa sau mielita transversa. Punctia lombara este indicata oricand cauza subiacenta nu a fost silita prin RMN. Alte examene de laborator utile sunt reprezentate de VSH pentru a investiga o sculita subiacenta, examenul VDRL si eluarea afectarii aortice sau cardiace sau a unei stari de hipercoagulare.
Terapia este directionata catre tratarea oricarei conditii predispozante. in cazul infarctului medular datorat unui prezumtiv tromboembolism, anticoagularea nu este probabil indicata, cu exceptia unui rar accident ischemic tranzitor sau unui infarct incomplet cu evolutie imprevizibila sau progresi.
