Dermatofitii reprezinta fungi care infecteaza pielea,
parul si
unghiile si cuprind reprezentanti ai genurilor Trichophyton, Microsporum si Epidermophyton. Infectia piciorului (tinea pedis) este extrem de frecventa si este deseori cronica; este caracterizata de eritem si edem variabile, formare de scuame, prurit si uneori culatie. Afectarea poate fi diseminata sau localizata, dar aproape constant spatiul dintre degetele patru si cinci ale piciorului este afectat. Infectia unghiilor (tinea unguium) apare la multi pacienti cu tinea pedis si este caracterizata de
unghii opacifiate, ingrosate si reziduuri subunghiale. Regiunea inghinala este zona urmatoare ca frecventa a afectarii (tinea cruris), barbatii fiind afectati mult mai frecvent decat femeile. Se prezinta ca o eruptie eritematoasa descuamativa, care respecta scrotul. Examenul microscopic al scuamei dupa
digestia cu hidroxid de potasiu (prepararea cu KOH) in tinea pedis si tinea cruris netratate arata de obicei hife.
Infectia dermatofitica a scalpului (tinea capitis) a revenit la proportii epidemice, mai ales in clinicile intraurbane. Microorganismul predominant este Trichophyton tonsurans. Acesta poate determina o infectie inflamatorie sau relativ neinflamatorie, care se poate prezenta ca regiuni fie bine delimitate, fie neregulate, difuze de descuamare usoara si pierdere a parului. Tinea corporis sau infectia diseminata a pielii glabre poate avea un aspect variabil, depinzand de marimea reactiei inflamatorii asociate. Poate avea aspectul anular tipic de
herpes circinat ("ringworm\") sau sa se prezinte ca noduli inflamatori profunzi (pe scalp cunoscuti sub denumirea de kerion) sau ca granuloame. Examinarea cu KOH a scuamei sau firului de par de la pacientii cu tinea capitis sau tinea corporis inflamatorie deseori nu reveleaza hife si diagnosticul poate necesita culturi sau biopsie.
TRATAMENT
Pot fi utilizate atat terapii topice cat si sistemice pentru a trata infectia dermatofitica. Tratamentul depinde de zona afectata si de tipul de infectie. Terapia topica este in general eficienta pentru cazurile necomplicate de tinea corporis, tinea cruris si tinea pedis. Nu este eficace ca monoterapie pentru tinea capitis sau tinea ungium. Imidazolii (miconazol, ketoconazol, econazol, clotrimazol, oxiconazol si sulconazol), triazolii (terconazolii) si alilaminele (terbinafina si naftifina) topice pot constitui cu totii terapii locale pentru
infectiile cu dermatofiti. Haloproginul, acidul undecilenic, ciclopiro-xolamina si tolnaftatul sunt de asemenea eficiente, dar nistatinul nu este activ impotriva dermatofitilor. Tratamentul trebuie sa continue pana cand pacientul este ndecat de infectie, atat la examen clinic cat si la cultura. Tinea pedis necesita deseori perioade mai lungi de tratament si este asociata in procentaje foarte inalte cu recadere.
Griseofulna este medicamentul de electie pentru infectiile dermatofitice necesitand terapie sistemica. O doza zilnica de 500 mg de griseofulna micronizata sau 350 mg ultramicronizata administrate cu o masa cu grasimi este adecvata pentru cele mai multe infectii cu dermatofiti. Infectiile care nu raspund la aceste doze pot raspunde la dublarea dozei. Cele mai frecvente efecte secundare ale griseofulnei sunt tulburarile gastrointestinale si cefaleea. Este de asemenea asociata rareori cu anomalii hematologice si ale functiei hepatice si pacientii cu tratament de lunga durata trebuie monitorizati la intervale regulate.
Pentru tinea pedis cronica neinflamatorie, agentii locali sunt utili pentru limitarea pruritului si descuamarii, dar sunt rareori curati. Tratamentul cu griseofulna per os este eficient pentru tinea pedis, dar poate necesita luni de tratament pentru ndecare. Chiar si atunci este asociat cu o incidenta crescuta a recidivelor, in special daca sunt afectate unghiile. Terapia pentru tinea corporis depinde de extensia bolii. Infectia localizata este tratata cel mai bine cu imidazoli topici, dar boala diseminata, in special la pacienti cu imunitate celulara diminuata, necesita terapie antimicotica sistemica. Infectia dermatofitica a regiunilor paroase (cum ar fi tinea capitis) necesita tratament antimicotic sistemic si acesta trebuie continuat pentru 6-8 saptamani. Utilizarea complementara de antimicotice topice pe linga terapia sistemica poate fi utila, dar terapia topica izolata nu este adecvata. Tinea capitis cu caracter intens inflamator poate conduce la cicatrici si pierderea parului si glucocorticoizii sistemici sau topici pot fi utili in prevenirea acestor sechele.
Azolii sistemici sunt in prezent disponibili pentru administrare orala. Ketoconazolul a fost primul azol oral de spectru larg disponibil in Statele Unite. Utilizarea sa a fost limitata de toxicitatea hepatica idiosincrazica ce a fost estimata a surveni la 1 din 10.000 de pacienti. In prezent sunt disponibile atat fluconazolul, cat si itraconazolul pentru infectiile fungice sistemice si sunt in desfasurare studii care examineaza eficacitatea lor in infectiile cu dermatofiti, in special ale unghiilor. Acesti agenti ar putea in cele din urma sa inlocuiasca griseofulna ca terapie de prima linie pentru
infectiile cu dermatofiti.
