ECZEMA Eczema sau
dermatita este o modalitate de reactie manifestata prin semne clinice si histologice variabile. Eczema este expresia comuna finala pentru un numar de afectiuni printre care dermatita atopica, dermatita alergica si cea iritativa de contact, eczema dishidrotica, eczema numulara, lichen simplex cronic, eczema asteatotica si dermatita seboreica. Leziunile primare pot cuprinde papule, macule eritematoase si cule, care se pot uni pentru a forma placi si pete. in eczema grava pot predomina leziuni secundare infectiei sau excoriatiei, care sunt marcate de zemuire si formare de cruste. Dermatita cu evolutie indelungata este deseori uscata si este caracterizata de piele ingrosata, descuamativa (lichenificare).
DERMATITA ATOPICA Dermatita atopica este expresia cutanata a terenului atopic, caracterizat la pana la 70% din pacienti de antecedente familiale de astm,
febra fanului sau dermatita. S-a estimat ca aproximativ 20% din copii vor manifesta o forma oarecare de eczema atopica. Criteriile de diagnosticare ale eczemei atopice sunt prezentate in elul 55-l.
Aspectul clinic variaza adesea cu varsta. Modelul infantil este caracterizat de pete inflamatorii zemuinde si placi crustoase ce apar pe fata, gat, suprafete de extensie si inghinal. Forma copilului mare similara cu a adolescentului este marcata de dermatita pielii flexurale, in special in fosele antecubitale si poplitee. Dermatita atopica se poate vindeca spontan la adulti, dar va persista in viata adulta la mai mult de jumatate din indivizii afectati in copilarie. Distributia leziunilor poate fi similara ca a celor ce apar la copii. Totusi, adultii afectati de dermatita atopica au frecnt boala localizata, manifestata ca eczema sau ca lichen simplex chronicus ( mai jos).
Pruritul este o caracteristica importanta a dermatitei atopice si multe din modificarile cutanate ale pacientilor afectati sunt secundare frecarii si scarpinatului. Alte stigmate de dermatita atopica sunt paloarea periorala, un pliu cutanat sub pleoapa inferioara (linia Dennie), desen palmar accentuat si incidenta
crescuta a infectiei cutanate, in special cu Staphylococcus aureus. Indivizii atopici au adesea pielea uscata, pruriginoasa, anomalii ale raspunsului vascular cutanat si, in unele cazuri, niluri crescute de lgE seric.
TRATAMENT
Terapia dermatitei atopice trebuie bazata pe evitarea iritantilor cutanati, hidratarea cutanata adecvata, utilizarea judicioasa a glucocorticoizilor topici de potenta mica sau medie si tratamentul prompt al leziunilor cutanate infectate secundar. Cei mai frecnti iritanti sunt sapunurile si apa fierbinte. Pacientii trebuie instruiti sa faca baie utilizand apa calda, nu fierbinte, si sa limiteze utilizarea sapunurilor. Imediat dupa baie, pielea trebuie lubrifiata cu un glucocorticoid topic de potenta mica sau medie, sub forma de crema sau unguent. Leziunile crustoase si zemuinde trebuie tratate cu antibiotice sistemice cu activitate impotriva Staph. aureus, deoarece infectia secundara exacerbeaza deseori eczema. Rolul alergenilor alimentari in dermatita atopica este controrsat, dar exista putine do ca joaca vreun rol, exceptand copilaria mica.
Controlul pruritului este esential pentru tratament, deoarece eczema atopica reprezinta deseori "o mancarime care erupe\". Antihistaminicele sunt utile pentru a controla
pruritul care insoteste eczema, dar sedarea le poate limita utilitatea. Spre deosebire de urticarie, antihistaminicele non-sedati sunt de folos limitat deoarece eficacitatea antihistaminicelor in tratamentul pruritului asociat dermatitei atopice este legata in mod primar de efectele lor sedati in opozitie cu orice actiune specifica pe caile mediate de histamina.
Tratamentul cu glucocorticoizi sistemici trebuie limitat la exacerbari gra ce nu raspund la tratament topic conservator. La pacientul cu eczema atopica cronica, tratamentul cu glucocorticoizi sistemici va vindeca in general pielea doar pentru scurt timp, dar intreruperea terapiei sistemice va fi insotita invariabil de reaparitia, daca nu de agravarea dermatitei. Pacientilor care nu raspund la terapii conntionale trebuie sa li se evalueze oportunitatea unei testari epicutane pentru a elimina posibilitatea unei
dermatite alergice de contact. In cazuri rare, dermatita atopica sera ce nu se remite poate necesita terapie imunosupresoare sistemica, dar aceasta trebuie utilizata cu precautie extrema.
