Cele doua forme majore de alopecie sunt: cicatriceala si necicatriceala. inalopecia cicatriceala apar asociate fibroza, inflamatia si pierderea foliculilor pilosi. La examenul clinic, tegumentele scalpului sunt netede, cu un numar scazut de orificii foliculare, dar in unele cazuri modificarile sunt vizibile doar in probele biopsice recoltate din regiunile afectate. In alopecia necicatriceala, portiunile aeriene ale firului de par au disparut, dar foliculii pilosi sunt pastrati, explicand natura reversibila a alopeciei necica-triceale.
Afectiunile cutanate primare sunt cele mai frecvente cauze de alopecie necicatriceala si cuprind efluviul telogen, alopecia androgenetica, alopecia areata, tinea capitis sialopecia traumatica (elul 57-6). La femeile cu alopecie androgenica, se poate intalni o crestere a nivelului de androgeni circulanti, ca urmare a unei disfunctii oriene sau suprarenale. Cand exista semne de virilizare, cum sunt vocea ingrosata si clitorisul marit, posibilitatea unei
tumori de or sau de glanda suprarenala trebuie luata in considerare.
Expunerea la diferite medicamente poate provoca, de asemenea, o pierdere difuza a parului, de obicei prin inducerea unui efluviu telogen. O exceptie este efluviul anagen obsert la agentii antimitotici, ca daunorubicina. Alopecia este un efect secundar al urmatoarelor medicamente: warfarina, heparina, propiltiouracil, carbimazol, vitamina A, isotretinoin, etretinat, litiu, beta-blocante, colchicina, amfetamine si thaliu. Din fericire,
parul creste, de obicei, spontan din nou dupa intreruperea agentului provocator.
Cauze de alopecie
I. Alopecie necicatriceala
A. Afectiuni cutanate primare
1. Efiuviu telogen
2. Alopecia androgenetica
3. Alopecia areata
4. Tinea capitis
5. Alopecie traumatica
B. Medicamente
C. Boli sistemice
1. Lupus eritematos
2. Sifilis secundar
3. Hipotiroidism
4. Hipertiroidism
5. Deficite proteice, de fier, biotina si zinc
6. Infectie cu HIV
II. Alopecie cicatriceala
A. Boli cutanate primare
1. Lupus cutanat
2. Lichen
3. Foliculita decalnta
4. Sclerodermie liniara (morfee)
B. Boli sistemice
1. Lupus eritematos
2. Sarcoidoza
3. Metastaze cutanate
Mai rar, alopecia necicatriceala este asociata cu lupusul eritematos sau cu
sifilisul secundar. in lupusul sistemic exista doua forme de alopecie - una este cicatriceala, secundara leziunilor discoide ( mai jos), iar cealalta este necicatriceala. Aceasta ultima forma poate fi difuza si poate afecta intregul scalp sau poate fi localizata la scalpul frontal sub forma de multiple fire de par scurte ("perii lupici\"). Zone diseminate de alopecie, slab circumscrise, cu aspect "mancat de molii\" sunt o manifestare a stadiului secundar al sifilisului ( "Leziuni cutanate papuloscuamoase\"). Rarirea difuza a firelor de par este de asemenea asociata cu hipotiroidismul, hipertiroidismul, hipopituitarismul, infectia cu HIV si deficitele de proteine, fier, biotina si zinc.
Alopecia cicatriceala este mai frecvent rezultatul unei boli cutanate primare, ca lichenul , foliculita decalnta, lupusul cutanat sau sclerodermia liniara (morfeea), decat semnul unei afectiuni sistemice. Desi leziunile cicatriceale ale lupusului discoid pot fi intalnite la pacienti cu lupus sistemic, in majoritatea cazurilor procesul patologic este limitat la piele. Cauzele mai putin frecvente de alopecie cicatriceala cuprind sarcoidoza ( "Leziuni cutanate papulonodulare\") si metastazele cutanate.
In fazele precoce ale lupusului discoid, lichenului si foliculitei decalnte exista regiuni circumscrise de alopecie. Fibroza si pierderea consecuti a foliculilor sunt obserte in special in centrul leziunilor individuale, in timp ce procesul inflamator este cel mai intens la periferie. Regiunile de inflamatie acti din lupusul discoid sunt eritematoase, cu scuame, in timp ce regiunile de inflamatie anterioara sunt adesea hipopigmentate, cu o margine de hiperpigmentare. In lichenul , maculele perifoliculare periferice sunt de culoare violet si hiperpigmentarea postinflamatorie este un semn caracteristic. Examinarea completa a pielii si mucoasei bucale, combinate cu o
biopsie si cu imuno-fluorescenta directa, vor ajuta in deosebirea acestor doua entitati. Leziunile active periferice din foliculita decalnta sunt pustule perifoliculare care contin de obicei Staphylococcus aureus sau flora normala. Acesti pacienti au adesea alte forme de
acnee si foliculita si pot prezenta o
artrita reacti.
