mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Hepatite acute virale
Index » Afectiuni ale aparatului digestiv » Hepatite acute virale
» Hepatita toxica si hepatita indusa de medicamente

Hepatita toxica si hepatita indusa de medicamente


Share





Lezarea hepatica poate urma inhalarii, ingestiei sau administrarii parenterale a unui numar de agenti farmacologici si chimici. Acestia includ toxine industriale (de exemplu tetraclorura de carbon, trie lor etilen si fosfor galben), precum si octapeptide biciclice toxice, termosile, din anumite specii de Amanita si Galerina (otravire hepatotoxica cu ciuperci) si, mult mai frecnt, agentii farmacologici folositi in terapia medicala. Este esential ca orice pacient care prezinta icter sau teste hepatice biochimice alterate, sa fie chestionat cu atentie in legatura cu expunerea la produsele chimice folosite la munca sau acasa, precum si asupra medicamentelor prescrise sau autoadministrate. in general s-au recunoscut doua tipuri majore de hepatotoxicitate de origine chimica: (1) tipul toxic direct si (2) tipul idiosincrazic.



Dupa cum se arata in elul 296-l, hepatita toxica directa are loc cu o regularitate previzibila la indivizii expusi la agentul agresor si este dependenta de doza. Perioada de latenta intre expunere si lezarea hepatica este de obicei scurta (adesea cateva ore), desi manifestarile clinice pot fi intarziate cu 24-48 de ore. Agentii care produc hepatita toxica sunt in general otravuri sistemice sau sunt transformate in ficat in meoliti toxici. Hepatotoxinele directe determina anomalii morfologice care sunt suficient de caracteristice si reproductibile pentru fiecare toxina. Spre exemplu, tetraclorura de carbon si triclor-etilenul produc in mod caracteristic o zona de necroza centrolo-bulara, pe cand otravirea cu fosfor galben duce in mod tipic la leziuni periportale. Octapeptidele hepatotoxice din Amanita phalloides produc de obicei necroza hepatica masiva. Doza letala de toxina este de aproximativ 10 mg, cantitate aflata intr-o singura palarie de ciuperca otravitoare. Tetraciclina, atunci cand este administrata intranos in doze mai mari de 1,5 g pe zi, conduce la formarea de depozite microculare de lipide in ficat. Lezarea hepatica, adesea doar o singura ipostaza a toxicitatii hepatotoxinelor directe, poate fi nerecunoscuta pana la aparitia icterului.In cazul reactiilor idiosincrazice la medicamente, aparitia hepatitei nu este de obicei frecnta si este imprevizibila, raspunsul nu este dependent de doza si poate aa loc in orice moment, in timpul sau la putin timp dupa expunerea la medicament. Manifestarile extrahepatice de hipersensibilitate, cum ar fi rash-ul, artralgiile, febra, leucocitoza si eozinofilia au loc la aproximativ un sfert dintre pacientii prezentand reactii hepatotoxice idiosincrazice la medicamente contribuind la ipoteza ca aceasta categorie de reactii la medicamente este mediata imunologic. Do mai recente sugereaza totusi ca, in multe cazuri, chiar si reactiile idiosincrazice reprezinta o hepatotoxicitate directa, dar sunt determinate mai degraba de meoliti ai medicamentului, decat de compusul intact. Chiar si prototipul reactiilor hepatotoxice idiosincrazice, hepatita datorata halotanului, precum si hepatotoxicitatea izoniazidei asociate frecnt cu manifestari de hipersensibilitate, sunt actualmente recunoscute a fi mediate de catre meoliti toxici care lezeaza celulele hepatice in mod direct. in mod curent, se crede ca majoritatea reactiilor idiosincrazice rezulta din diferente in reactivitatea meolica la agenti specifici; susceptibilitatea gazdei este mediata de catre cinetica generarii meo-litului toxic, care difera de la un individ la altul. Totusi, ocazional, sunt dificil de ignorat caracteristicile clinice ale unei reactii alergice (de exemplu eozinofilie tisulara importanta, autoan-ticorpi). S-au descris modele in vitro in care citotoxicitatea limfocitelor poate fi demonstrata fata de hepatocitele de iepure, modificate prin incubare impreuna cu medicamentul potential agresor. in mod similar, in cazuri selectionate, un medicament sau un meolit al sau s-au dodit a se lega de un component celular al gazdei, formand o haptena; raspunsul imun la acest "neoantigen\" este postulat a juca un rol in patogeneza leziunii hepatice. Prin urmare, unii specialisti subdivid hepatotoxicitatea idiosincrazica la medicamente in doua categorii: de hipersensibilitate (alergica) si "meolica\". Datorita existentei unor exceptii neobisnuite, alergia riila la medicamente este dificil de dodit in majoritatea cazurilor de lezare hepatica idiosincrazica indusa medicamentos.


Reactiile idiosincrazice conduc la un tip morfologic mai variabil decat acela produs de toxinele directe; un singur agent este adesea capabil sa determine o varietate de leziuni, desi anumite tipuri au tendinta sa predomine. in functie de agentul implicat, hepatita idiosincrazica poate produce un lou clinic si morfologic care nu se poate distinge de acela al hepatitei virale (de exemplu halotan) sau poate simula clinic o obstructie extrahepatica de duet biliar cu do morfologice de colestaza si cu lezari hepatocelulare minime (de exemplu clorpromazin). Modificarile morfologice pot de asemenea include necroza hepatica in punti (de exemplu metildopa) sau, rar, granuloame hepatice (de exemplu sulfonamide).
Nu toate reactiile adrse hepatice la medicamente pot fi clasificate ca toxice sau idiosincrazice. Spre exemplu, contraceptile orale care combina compusii estrogenici si proges-tatile, pot produce alterarea functiei hepatice si ocazional icter. Totusi, acestea nu produc necroza sau modificari de tip steatozic, manifestarile de hipersensibilitate sunt in general absente, iar susceptibilitatea la aparitia unei colestaze induse de contraceptile orale pare a fi determinata genetic.
Deoarece hepatita indusa medicamentos este adesea un diagnostic de prezumtie si multe alte afectiuni produc un lou clinico-patologic similar, dodirea unei relatii cauzale intre folosirea unui anumit medicament si lezarea hepatica ulterioara poate fi dificila. Relatia este foarte convingatoare in cazul hepatotoxinelor directe care conduc la o frecnta inalta a aparitiei tulburarilor hepatice dupa o scurta perioada de latenta. Reactiile idiosincrazice pot fi reproduse in unele situatii, atunci cand, la o noua administrare, dupa o perioada asimptomatica, se produce o recurenta a semnelor, simptomelor si a modificarilor morfologice si biochimice. Totusi, aceasta noua administrare nu este adesea fezabila din punct de dere etic, deoarece pot aa loc reactii sere.

TRATAMENT
Tratamentul afectiunilor hepatice toxice si induse medicamentos este in principal de sustinere, ca si in cazul hepatitei virale acute; cu exceptia hepatotoxicitatii acetaminofenului ( mai jos). indepartarea agentului suspectat este indicata la primul semn de reactie adrsa. In cazul toxinelor directe, implicarea ficatului nu trebuie sa distraga atentia de la implicarile rinichiului sau ale altor organe, care pot ameninta de asemenea supravietuirea.In elul 296-2, sunt prezentate mai multe clase de agenti chimici, precum si exemple de tipuri de leziuni hepatice produse de acestia. Anumite medicamente par a fi responsabile de producerea de leziuni hepatice cronice precum si acute. Spre exemplu, oxfenisatinul, alfa metildopa si izoniazida se asociaza cu hepatita cronica moderata sau sera, iar halotanul si metotrexatul au fost implicate in dezvoltarea cirozei. S-a descris si un sindrom asemanator cirozei biliare primiti dupa tratamentul cu clorpromazin, metiltestosteron, tolbutamida si alte medicamente. Hipertensiunea portala in absenta cirozei poate rezulta din alterari ale arhitecturii hepatice produse de intoxicatia cu vitamina A sau arsenic, expuneri industriale la clorura de vinii sau administrarea de dioxid de toriu. Ultimii trei agenti se pot asocia si cu angiosarcomul hepatic. Contraceptile orale au fost implicate in producerea adenoamelor hepatice si, arareori, acarcinoamelorhepatocelulare si a ocluziei nei hepatice (sindromul Budd-Chiari). Alta leziune neobisnuita, peliosis hepatis (chisturi sanguine hepatice), a fost observata la unii pacienti tratati cu steroizi anabolizanti. Existenta acestor afectiuni hepatice mareste spectrul afectiunilor hepatice induse de agentii chimici si subliniaza necesitatea unei anamneze minutioase in cazul tuturor pacientilor cu disfunctii hepatice.
In continuare sunt prezentate tipuri de reactii adrse hepatice pentru unii agenti prototip.



Tipareste Trimite prin email















Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Afectiuni ale aparatului digestiv:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai