De obicei asociat cu durere si/sau cu modificarile electrocardiografice mentionate anterior, caracteristice pericarditei, si cu o marire a siluetei cardiace, rersatul pericardic este important clinic in special atunci cand el se dezvolta intr-un timp relativ scurt, intrucat el poate determina tamponada cardiaca. Diferentierea fata de marirea cordului poate fi dificila, dar zgomotele cardiace tind sa devina asurzite; frecatura poate disparea sau ramane clar ausculila, si socul apexian poate disparea, dar uneori el ramane palpabil, desi medial de marginea stanga a matitatii cardiace. Baza plamanului stang poate fi comprimata de lichidul din pericard producand semnul Ewart, o zona de matitate inferior de unghiul scapulei stangi. Radiografia toracica poate evidentia un aspect de "carafa\" a siluetei cardiace, dar de asemenea poate fi normala sau aproape normala. Linii lucitoare de grasime pericardica pot fi obserte profund in interiorul umbrei cardiopericardice. Examenul fluoroscopic poate evidentia pulsatiile ventriculare diminuate.
Diagnosticul de rersat pericardic Ecocardiografia este tehnica de laborator disponibila cea mai eficienta in scop diagnostic, intrucat ea este sensibila, specifica, simpla, inofensi, neinzi si poate fi realizata la patul bolnavului. Prezenta lichidului pericardic este inregistrata de ecocardiografia bidimensionala transtoracica ca un spatiu relativ transsonic intre pericardul posterior si epicardul ventriculului stang la pacientii cu rersate mici si un spatiu intre ventriculul drept anterior si pericardul parietal chiar inferior de peretele toracic anterior la cei cu rersate mari (ura 240-l). La pacientii cu rersate mari cordul se poate misca liber in interiorul sacului pericardic; atunci cand este severa, amploarea acestei miscari alterneaza si poate fi asociata cu alternanta electrica. De asemenea, ecocardiografia permite localizarea si estimarea cantitatii de lichid pericardic. Atunci cand rersatul pericardic produce tamponada, in timpul inspirului diametrul ventriculului drept creste, in timp ce diametrul ventriculului stang si deschiderea lvei mitrale scad. Adesea, cavitatea ventriculului drept este micsorata si exista o miscare catre interior tardiv in diastola (colaps) a peretelui liber al ventriculului drept si al atriului drept. Examenul Doppler evidentiaza flux tricuspidian si pulmonar exagerat cu modificari reciproce ale fluxului mitral in timpul inspirului. Diagnosticul de rersat lichidian pericardic sau ingrosare pericardica poate fi confirmat prin tomografie computerizata (TC)sau rezonanta magnetica nucleara (RMN); aceste tehnici pot fi superioare ecocardiografiei in depistarea rersatelor pericardice inchistate.
Pentru a extrage lichid pericardic in scopuri diagnostice si/sau terapeutice, un ac atasat la un electrod cu impamantare adecta este introdus in spatiul pericardic, de obicei printr-o abordare subxifoidiana si, daca este posibil, sub control ecocardiografic. Presiunea intrapericardica ar trebui masurata inainte ca lichidul sa fie extras. Rersatul pericardic aproape intotdeauna prezinta caracteristicile fizice ale unui exsudat. Lichidul hemoragie este de obicei datorat tuberculozei sau unei tumori, dar, de asemenea, poate fi obsert in rersatul din reumatismul articular, post-injurie cardiaca si post-in-farct miocardic, in special dupa administrarea de anticoagulante si in pericardita uremica.
