Aceasta boala este frecventa si poate fi confundata cu alte boli mai severe, in unele cazuri, un virus coxsackie A sau B sau virusul gripal, echo-virusul tip 8, virusul ur-lian, virusul herpes simplex, virusul ricelo-zosterian sau un ade-novirus au fost izolate din lichidul pericardic si/sau au fost obserte cresteri corespunzatoare ale titrurilor de anticorpi virali; in multe cazuri, perieardita acuta a fost intalnita in asociere cu boli de cauza virala cunoscuta si, posibil, a fost produsa de acelasi agent. Obisnuit, exista in antecedente o infectie a trac-tului respirator, dar la multi pacienti o asemenea asociere nu este evidenta si izolarea virusului si studiile serolo-gice sunt negative. Pe-ricardita acuta apare la pacientii infectati cu virusul imonodeficientei umane (HIV). Cel mai frecvent, o cauza virala nu poate fi silita, dar nici nu poate fi exclusa; de aceea termenul de pericardita acuta idio-patica este adect.
Pericardita acuta se intalneste la toate rstele, dar este mai frecventa la adultii tineri. Indiferent de factorul cauzal specific, manifestarile clinice sunt similare. Pericardita este adesea asociata cu rersate pleurale si pneumonita. Aparitia febrei si a durerii precordiale aproape in acelasi timp, adesea la 10-l2 zile dupa o boala presupusa virala, constituie un aspect important pentru diferentierea pericarditei acute de infarctul miocardic, in care durerea precede febra. Simptomele constitutionale sunt de obicei usoare pana la moderate, dar uneori simptomele initiale sunt fulminante, temperatura crescand pana la 40°C. Evolutia bolii este obisnuit regresi in cate zile pana la 4 saptamani, dar una sau mai multe recurente se intalnesc la aproximativ o patrime din pacienti. Desi acumularea unei mici cantitati de lichid pericardic este obisnuita, tamponada este neobisnuita, iar pericardita constric-ti se dezvolta rareori. O frecatura pericardica se poate ausculta adesea. Modificarile segmentului ST pe electrocardiograma sunt de obicei tranzitorii, dar undele T anormale pot persista pentru cati ani sau indefinit si pot fi o sursa de confuzie la persoanele fara un istoric clar de pericardita. Pleurita si pneumonita insotesc frecvent pericardita. Viteza de sedimentare a hematiilor este crescuta; granulocitoza urmata de limfocitoza este obisnuita.
Pericardita virala sau idiopatica este frecvent autolimitata si dispare intr-o luna. Pana la un sfert din pacienti au unul sau mai multe episoade de pericardita recurenta. Pericardita constricti (. 1477) este o complicatie rara.
TRATAMENT
Nu exista un tratament specific, dar poate fi recomandat repausul la pat si tratamentul antiinflamator cu aspirina, daca este necesar pana la 900 mg de 4 ori pe zi. Daca aspirina este ineficienta, un agent antiinflamator nesteroidian, cum ar fi indometacinul (25-75 mg de 4 ori pe zi) sau un gluco-corticoid (de exemplu, prednison, 20-80 mg/zi) suprima de obicei eficient manifestarile clinice ale bolii acute si poate fi util la pacientii la care formele purulenta si tuberculoasa de pericardita au fost excluse. Anticoagulantele trebuie evitate. Dupa ce pacientul a fost asimptomatic si afebril timp de aproximativ 1 saptamana, doza de agent antiinflamator este redusa progresiv. Atunci cand recurentele sunt multiple, frecvente, inlidante si continua dupa 2 ani, pericardectomia poate fi eficienta in suprimarea bolii.
