Se considera ca 80% din calculii aparatului urinar superior cu dimensiunea sub 8-l0 mm in diametru pot fi eliminati pe cale naturala cu masuri adjuvante corespunzatoare ( tratamentul conservator), fara a necesita un tratament interven-tional. Notiunea de "eliminabil spontan\" are o anumita incarcatura subiectiva si este influentata de particularitati indiduale, atat ale medicului cat si ale pacientului. intre pacientii ce elimina calculi cu diametre peste 1 cm, fara suferinta clinica si cei care se chinuie cateva saptamani sa elimine un con-crement de 3 mm diametru, exista o gama larga de situatii clinice. Analog, in anumite profesii, expectativa interventionala fata de un calcul calicial sub
8-l0 mm diametru este discuila (pilotii de aon, sporti de performanta); riscul colicilor
renale prin migrarea in ureter intr-un moment nepotrit (cursa aatica, intrecere sportiva) dicteaza indepartarea activa a concrementului litiazic prin interventia uro-logului (ESWL).
Calculii mici si asimptomatici vor fi urmariti periodic (la 6 luni) ecografic si cu urocultura; in caz de infectie persistenta sau recidivanta a tractului urinar se impune tratamentul activ, neputandu-se exclude rolul calculului in intretinerea infectiei.
Calculii simptomatici (durere) vor fi tratati cu anal-getice si spasmolitice; in cazul in care durerile sunt mari si necontrolate medicamentos se indica nefro-stomia percutanata. Drenajul percutan al catatilor renale anuleaza hiperpresiunea secundara obstructiei caii
urinare superioare, suferinta clinica disparand prompt. Este un procedeu simplu si rapid, cu complicatii reduse. Sub protectia drenajului percutan, ureterul detensionat isi reia peristaltica normala, ceea ce va permite eliminarea calculului. in cazul lipsei de progresie in eliminare se indica interventia activa a urologului (ESWL in situ, extragere percutana sau prin URS retrograda).
Tratamentul urologic al litiazei renoureterale
Ultimele doua decenii au produs o veriila revolutionare a tratamentului urologic adresat litiazei caii
urinare superioare. Progresul tehnologic al instrumentarului endoscopic si echipamentului de li-totritie intra si extracorporeala au redimensionat literalmente abordul clasic chirurgical al acestui tip de litiaza. in consecinta, la ora actuala, in practica urologica aproximativ 90% din calculii renoureterali sunt abordati prin litotritie extracorporeala (ESWL), 8-l0% prin tehnici endoscopice, nefrolitotomie percutanata (NLP), uretroscopie ante- sau retrograda (URS) si doar 1-2% pe cale chirurgicala.
Perfectionarea continua a instrumentarului endoscopic, in special ureteral si al echipamentelor de litotritie in situ (ultrasonica, electrohidraulica, laser, impactor balistic si electromecanic) conjugat cu ameliorarea tehnicii operatorii au rasturnat complet conceptia specialistului urolog in fata calculilor renoureterali. La aceasta se adauga valul de presiune al pacientilor ce solicita noul mod de tratament datorita suferintei clinice reduse (clasica plaga operatorie lunga de 10-l5, chiar 20 cm fiind redusa la dimensiunea unei butoniere cutanate de 1 cm, in cazul NLP, sau chiar absenta, in cazul URS sau ESWL) si inabilitatii fizice postoperatorii minimale, permitand reintegrarea rapida in mediul socio-familial. La aceasta se adauga lipsa spitalizarii (95% din terapia ESWL) sau spitalizarea redusa (2-4 zile pentru cazurile de rutina in NLP) si durata mica de incapacitate temporara de munca dupa externare, ceea ce se traduce in final prin costul medical si social semnificativ mai redus al acestor procedee moderne de tratament interventional.
Aceasta restructurare a optiunii terapeutice a urologului dene imperioasa in cazul litiazei renale "problema\". Exemplul cel mai concludent este cel al litiazei multiple, recidivante, complexe, (unde rein-terventia deschisa risca nefrectomia de necesitate) sau al litiazei pe rinichi unic, multiplu operat, al litiazei renale la bolnavul uremie, septic. in toate aceste situatii, chirurgia deschisa, chiar in mainile unui chirurg rutinat, este o actiune foarte dificila, laborioasa, uneori foarte riscanta, grevata de o rata deloc neglijabila de morbiditate si mortalitate postoperatorie.In toate aceste situatii, chirurgia endoscopica percutanata isi gaseste o indicatie valida datorita avantajelor sale: trauma operatorie mult mai mica (nu se diseca riscant si prelungit; nu comporta ischemia deliberata a organului prin clampare vasculara; nu necesita nefrotomii ample sau multiple); trauma anesteziologica mai mica (se efectueaza in anestezie peridurala, rahidiana, chiar intravenoasa si locala); caracterul "fixat\" al rinichiului multiplu operat anterior, datorita fibrozei cicatriceale perire-nale, permite o manipulare percutana mai sigura in cursul instrumentarii endocatare; in plus, operatia percutana poate fi intrerupta oricand, daca acest lucru dene necesar, fara riscuri, cu lasarea pe loc a unui tub de nefrostomie si reluata pe acelasi traiect de indata ce conditiile bioumorale sau functionale ale pacientului o permit.