Suprarenalele, denumite si capsule supra
renale sau glande adrenale, sunt doua glande cu secretie interna, situate retroperitoneal, simetric paraverte-bral, aproximativ in dreptul vertebrei toracice XI.
Embriologie
Glandele suprarenale sunt alcatuite din doua zone distincte - corticala si medulara - avand caracteristici embriologice, histologice si functionale diferite.
Corticala (corticosuprarenala sau cortexul glandei adrenale) este de origine mezodermica si se dezvolta din mezoteliul celomic aflat intre mezen-terul dorsal si mezonefros, incepand cu saptamana a 6-a de evolutie a embrionului. Celulele mezen-chimatoase prolifereaza si formeaza cate un mugure de ambele parti ale aortei - mugurele glandei suprarenale - situat medial fata de rinichi (1, 2).
Medulosuprarenala ia
nastere din celulele cro-mafine migrate din crestele neurale, care invadeaza cortexul fetal al glandei in regiunea lui mediana, tinzand sa ocupe pozitia centrala. inceputul dezvoltarii medulosuprarenalei corespunde tot cu saptamana a 6-a a vietii intrauterine, iar maturizarea ei completa se produce in jurul varstei de 3 ani (1).In decursul dezvoltarii cortico si medulosuprarenalei exista posibilitatea localizarii ectopice a celulelor de provenienta a glandei, cel mai frecvent periglandular, dar si in testicule, ovare, ligamentul larg, spatiul retroperitoneal, pancreas etc (3).
Tesutul cortical ectopic, care se intalneste cu o frecventa de 50% la nou-nascuti, se atrofiaza ulterior in cele mai multe cazuri. Alteori insa aceste localizari ectopice de tesut corticosuprarenalian prolifereaza sub forma de
tumori inactive sau active hormonal, fapt ce poate explica recidivele bolii Cushing la pacientii cu suprarenalectomie bilaterala completa (4).
Similar, tesut medulosuprarenalian ectopic este relativ frecvent intalnit la nastere, dar pana la pubertate se produce de obicei involutia sa aproape totala, exceptie facand paraganglionul aortic Zuckerkandl. Proliferarea acestui tesut ectopic genereaza uneori tumori inactive functional, dar mai ales acestea sunt active; ele pot fi situate para-vertebral de la nivelul regiunii cervicale pana in pelvis.
Malformatiile congenitale ale glandelor suprarenale sunt foarte rare. Aplaziile si hipoplaziile, asociate de regula cu malformatii ale cortexului cerebral, sunt incompatibile cu viata. Desi foarte rar semnalata, exista posibilitatea absentei doar a unei glande suprarenale, de obicei cea dreapta (4).
ANATOMIE
A. Elemente anatomice comune. Fiecare glanda suprarenala cantareste in medie 5 g si masoara aproximativ 5 cm lungime, 3 cm latime si 1 cm grosime. Consistenta glandei este moale, friabila, iar culoarea galben-caramizie, in contrast cu galbe-nul-deschis al tesutului adipos inconjurator. Aceasta
caracteristica permite identificarea precisa a tesutului glandular in cursul manevrelor de disectie.
Glandele suprarenale sunt situate profund fiind continute in loja renala, incojurate de
grasimea perirenala. Foitele anterioara si posterioara ale fasciei renale depasesc in sus .glanda si se ataseaza de diafragm iar in interiorul lojei separatia intre rinichi si glanda este realizata de fascia sau septul reno-suprarenalian, baraj eficient care blocheaza extensia proceselor patologice renale (supurative sau tumorale) catre glanda suprarenala (4). in plus, fascia suprareno-renala, impreuna cu celelalte mijloace de fixare ale glandei (pediculii vasculo-ner-vosi, ligamentele perivasculare, fascia renala, peri-toneul parietal si presiunea abdominala) mentine pozitia glandei, aceasta neurmand nici miscarile respiratorii si nici deplasarile rinichilor in cazul ne-froptozelor (2, 4).
S. Glanda suprarenala dreapta are forma piramidala, turtita antero-posterior si coafeaza polul superior al rinichiului drept; este situata posterior de lobul drept hepatic si anterior fata de diafragm.
Fata anterioara este acoperita in partea ei inferioara de peritoneul parietal, in timp ce partea superioara vine in contact cu area nuda a lobului drept hepatic. Uneori in partea inferioara glanda vine in contact si cu duodenul supramezocolic (5, 6).
Fata posterioara are raporturi cu diafragmul, in partea superioara, respectiv cu polul superior renal in partea inferioara.
Marginea mediala intra in raporturi intime cu vena cava inferioara, prezentand nu arareori chiar o prelungire situata posterior de aceasta, fapt care ingreuneaza disectia chirurgicala a glandei si creeaza riscuri de accidente hemoragice majore (5,6).
C. Glanda suprarenala stanga are o forma semi-lunara, concavitatea fiind in raport cu marginea mediala a polului superior renal. Uneori glanda este situata mai degraba medial decat deasupra rinichiului, polul glandular inferior venind in contact cu pediculul renal.
Fata anterioara prezinta doua regiuni: una superioara, acoperita de peritoneul bursei omentale prin intermediul careia vine in contact cu peretele posterior gastric si o parte inferioara, neacoperita de peritoneu, care vine in contact direct cu
pancreasul si cu pediculul splenic (5,6).
Fata anterioara vine in contact cu pilierul stang diafragmatic si cu polul superior renal respecti
Marginea mediala a glandei are raporturi mediate cu aorta abdominala, fiind situata la 1-2 cm de aceasta (5, 6).
