Sindromul Cushing
Productia excesiva, cronica si autonoma de glucocorticoizi, indiferent de cauza, duce la o constelatie de semne si simptome cunoscute sub denumirea de sindrom Cushing. Administrarea exogena de corticosteroizi sau ACTH determina un lou clinic similar, numit sindrom cushingoid.
Etiopatogenie
Sindromul Cushing endogen poate fi rezultatul unei
tumori hipofizare sau adrenale sau ca urmare a secretiei ectopice de ACTH/CRH de catre diferite tumori nehipofizare. S-au citat si hiperplazii suprarenale netumorale, dependente de peptide gastro-intestinale sau de factori genetici (Tabel II):
Fiziopatologie
Semnele si simptomele clinice de baza se da-toresc excesului de cortizol 11-deoxicortizolul si dehidroepiandrosteronul au un rol adjuvant.In boala Cushing secretia de ACTH este episodica si intamplatoare (cortizolemia plasmatica putand fi normala intre acestea) nefiind dependenta de bioritm. Ea nu se inhiba prin feedback de catre nile fiziologice de glucocorticoizi. in majoritatea cazurilor secretia de ACTH poate fi modificata de cresteri sau scaderi foarte mari ale cortizolemiei. Nilele plasmatice de ACTH, de obicei, nu sunt atat de crescute incat sa determine hiperpigmen-tare.
Tabloul clinic si paraclinic este determinat de excesul de cortizol si de androgeni suprarenalieni, dependenti de ACTH.In tumori nepituitare care secreta ACTH, valorile acestuia sunt mult crescute si nu se inhiba nici la doze fiziologice nici farmacologice de glucocorticoizi. Desi se produce secretie mare de cortizol, androgeni si deoxicorticosteron (HTA si hipoka-lemie) caracteristicile sindromului Cushing de multe ori lipsesc datorita debutului brusc, anorexiei si altor manifestari ale bolii de baza.In tumori adrenale secretia de cortizol este complet autonoma. Secretia de ACTH este inhibata (cu atrofia consecutiva a suprarenalei contrala-terale) si fara raspuns la manipularea farmacologica (dexametazon, metirapon) a etajului hipotalamo-hipofizar. Adenoamele suprarenale secreta de obicei numai cortizol, in timp ce carcinoamele secreta si cantitati mari de alti steroizi suprarenalieni si precursori (androgeni, estrogeni, mineralocorticoizi) care pot domina loul clinic.
Clinica
- Obezitate (90%) - mai ales de tip central (fata, ceafa, trunchi, abdomen, fose supraclavicu-lare) cu "fata in luna plina\", "ceafa de bizon\", "sort abdominal\", aspect de "lamaie pe bete de chibrit\"
- Modificari cutanate-subtlerea dermului, pletora (70%), rgeturi rosii-violacee (50%), echimoze (35%). Secretia de androgeni poate duce la
acnee si hirsutism.
- Hipertensiune arteriala (75%).
- Amenoree sau tulburari de dinamica sexuala (75%).
- Slabiciune musculara proximala (60%).
- Osteoporoza cu dureri lombare sau fracturi pe os patologic. Desi administrarea farmacologica este asociata cu necroza aseptica de cap femural, aceasta este rareori observata in sindromul Cushing.
- Manifestari psihice - labilitate emotionala, anxietate,
depresie pana la suicid, modificari de somn. Pot aparea psihoze, depresii majore, paranoia.
- Rar pot aparea calculi renali (15%), poliurie (30%),
diabet zaharat (20% desi toleranta scazuta la glucoza se gaseste la 75%) Nu exista semne clinice de certitudine care sa indice cauza specifica sindromului Cushing, dar mai frecnt apare alcaloza hipokaliemica in carcinoame suprarenale, sau carcinoame ectopice, iar hiperpigmentarea rara in sindromul Cushing este prezenta in secretia paraneoplazica de ACTH.
Manifestari singulare de exces cortizolic apar in adenoamele suprarenaliene.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv este sugerat de loul clinic, dar este demonstrat numai biochimic.
Mijloacele imagistice sunt utile pentru confirmarea diagnosticului biochimic. in conditiile unei discordante intre cele doua metode, recomandam prioritate metodelor biochimice, avand in dere absenta cuantificarii imagistice a unei suprarenale normale sau hiperplaziate si existentei tumorilor hipofizare/suprarenale "mute clinic\" (incidentaloame):
- Diagnosticul biochimic al sindromului Cushing. Se face pe baza demonstrarii unei hipersecretii autonome de cortizol. Teste de screening sunt: cortizol liber urinar (CLU), testul de inhibitie rapida cu dexametazon peste noapte (DXM ornight), iar confirmarea diagnosticului se face prin testul de inhibitie cu dexametazon 2 zile (DXM 2 mg x 2 zile) si demonstrarea absentei ritmului circadian.
Diagnosticul diferential: prin testele de mai sus sunt exclusi pacientii sugestivi clinic (hipercorti-cism reactiv) cu cateva exceptii - pseudo-Cushing (depresie, alcoolism,
bulimie nervoasa). Pacientii cu pseudo-Chushing pot fi identificati prin anamneza, examen fizic. Aparent ei pot fi deosebiti si prin asocierea unui test cu dexametazon (DXM 2 mg x 2 zile) nesupresat cu un test la CRH.
- Metode imagistice de localizare. Se folosesc in functie de sugestia localizarii prin teste biochimice. Trebuie mentionat faptul ca, la 20% din populatie se pot identifica microadenoame hipofizare si la 7% tumori adrenale (incidentaloame) fara semnificatie patologica.
Tomografia computerizata hipofizara, suprarenala sau toracica (pentru cautarea tumorilor bronsice se-cretante de ACTH).
Cea mai buna metoda de vizualizare a glandei suprarenale este CT. Se folosesc in general sectiuni de 1 cm. TC permite localizarea, masurarea si descrierea unei mase adrenale, invazia locala si vizualizarea ganglionilor afectati si a metastazelor. Ea nu are insa specificitate de diagnostic al tipului tumoral cu exceptia
chisturilor si al mielolipoame-lor.
Ultrasonografia are avantajul costului redus si absenta folosirii radiatiilor ionizante, dar este inferioara TC putand vizualiza doar in 90% din cazuri SR dreapta si 75% SR stanga. Poate vizualiza leziuni mai mari de 2 cm si sa diferentieze leziunile chistice de cele solide. Se poate folosi ca screening pentru descoperirea tumorilor adrenale.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) mai ales cu contrast cu gadolinium-DTPA este mai sensibila pentru instigarea hipofizei (desi 50% nu pot fi detectate nici prin aceasta metoda).
Scintigrafia, desi nu ofera acuratete in descrierea anatomica a unei leziuni adrenale poate da informatii despre functionalitatea acesteia. Se foloseste in asociere cu CT/RMN. Pentru leziuni de corticosuprarenala se folosesc analogi marcati ai
colesterolului [131l-6P-iodometil 19 norcolesterol (NP59) sau 75Se-6-p-selenometil-colesterol].