Doua metode terapeutice isi impart actualmente preferintele majoritatii autorilor: rizotomia trigemi-nala percutana si decompresiunea neuro-vasculara (DNV), ultima parand a da rezultate mai durabile in timp, ea bazandu-se pe disectia ansei vasculare reprezentata de obicei de AICA sau PSCA, care irita prin pulsatiile ei radacina trigeminala. Aparitia la un moment dat al vietii bolnavului a acestei suferinte este desigur legata de dezvoltarea in timp a unui proces arahnoiditic, ce solidarizeaza formatia vasculara de elementul nervos (7). Interventia unui astfel de mecanism de tractiune, exercitat de bridele arahnoiditice este cu atat mai plauzibil cu cat destul de des simpla neuroliza, chiar fara gasirea unui element vascular iritant, este suficienta pentru rezolvarea sindromului dureros. Aspectul definitoriu al nevralgiei esentiale de trigemen (ticul dureros) il consituie caracterul intermitent, lancinant al durerii de tip soc electric, ce apare in teritoriul uneia sau mai multor ramuri trigeminale si care este determinata de excitarea "trigger-zonei\" de catre un stimul exteroceptiv nenociv (inghitire, vorbire, atingere etc). Cu timpul se ajunge la aparitia acestor episoade dureroase pe fond de
durere surda, continua, in teritoriul respectiv ceea ce ii poate oferi chiar aspectul de nevralgie trigeminaia atipica. Durerile trigeminale de tip continuu, fara exacerbarile episodice susmentionate nu fac parte din cadrul nevralgiei trigeminale esentiale (vera) si necesita efectuarea unor interventii imagistice mai aprofundate cranio-cerebrale (CT, RMN) pentru decelarea unor eventuale leziuni organice generatoare (de obicei cancere ale bazei craniului sau alte procese neoplazice).
Rhizotomia trigeminaia percutana poate fi realizata lezand radicelele trigeminale cu alcool, gli-cerol sau radiofrecventa (8, 9). Prima varianta este din ce in ce mai putin folosita, datorita morbiditatii ridicate datorate eventualei difuzari a alcoolului in cisternele bazale. in general morbiditatea minima este realizata prin radiofrecventa. in general insa eficienta antidureroasa a leziunilor de radiofrecventa este proportionala cu realizarea si a unei hipo-estezii in teritoriul respecti Tehnica este urmatoarea: se practica radiografii in incidenta Hirtz si laterala pentru evidentierea foramenului oval. Interventia se practica sub neuroleptanalgezie destul de superficiala pentru a putea trezi usor bolnavul in vederea testarilor succesive.
Decompresiunea neuro-vasculara considerata initial drept definitiv curativa a dovedit in ultimii ani un procent de recidivare de cea. 3,5 pe an (10). in orice caz acest procent de recidive este inferior celui realizat de rhizotomiile percutane.
Operatia este efectuata sub anestezie generala (7, 11). Se urmareste traiectul perechii V care in mod obisnuit, in portiunea sa proximala fata de punte este incrucisat de un vas arterial (de obicei AICA sau o ansa din PSCA). Se diseca vasul de nerv si intre ele se plaseaza un fragment de teflon presat, care se mansoneaza pe ner
