Incidenta acestei afectiuni este mai scazuta la fetite. Afectiunea este tot congenitala, prin persistenta canalului Niick se produce
hernia inghinala, iar prin obliterarea sa incompleta apare
chistul de canal Niick.
Din punct de deiĞe clinic se manifesta ca o tumefactie in regiunea inghino-labiala, nedureroa-sa, de dimensiuni mici, reductibila. in sacul herniar se pot angaja variate organe:
intestin subtire, apendice, epiploon si frecnt ovarul sau salpingele. in acest ultim caz se poate vorbi despre o hernie prin alunecare; aderentele intre ovar, salpinge si peretele sacului fac dificila reducerea prin taxis. Hernia ireductibila devine dureroasa, tesuturile moi infiltrate, tegumentele congestionate. Riscul maxim este reprezentat de trombozarea vaselor ovariene la nilul OIP prin compresia lor, urmata de necroza ovarului. De aceea, hernia inghinala cu sac al carui continut este reprezentat de
ovar este o urgenta chirurgicala (16).
Datele diagnosticului pozitiv si diferential sunt asemanatoare cu cele de la baieti, cu mentiunea ca ecografia abdominala poate aduce date suplimentare de diagnostic pozitiv.
O situatie particulara o reprezinta sindromul de testicul feminizat; aceasta este o afectiune congenitala, cu transmitere ereditara, un defect al receptorilor pentru
hormoni androgeni ce poate duce la o rezistenta completa; in ciuda nilului normal sau crescut de hormoni androgeni, dezvoltarea organelor genitale externe este de tip feminin. Acest sindrom poate fi suspectat la orice fetita cu hernie inghinala bilaterala ce contine gonade in sac. Ca o regula generala, trebuie considerata orice gonada prezenta in sac ca un testicul pana la proba contrarie (trebuie efectuat cariotipul care in aceste cazuri este 46 XY si cautat corpusculul Barr). La momentul interntiei chirurgicale trebuie obligatoriu biopsiata gonada; daca examenul anatomopato-logic confirma existenta unui testicul, el trebuie extirpat (15).
Tratamentul herniei inghinale la fetita este de electie chirurgical. Procedeul folosit intr-o hernie necomplicata este cel descris de Barker. Dupa o incizie transrsala in pliul abdominal inferior de partea respectiva, se evidentiaza sacul herniar care se ligatureaza transfixiant la OIP impreuna cu ligamentul rotund al uterului si se suspenda la ten-donul conjunct, pentru a se mentine statica organelor genitale pelvine. Refacerea canalului inghinal se face prin procedeu anatomic (1, 16).
O situatie deosebita o reprezinta hernia inghinala cu ovar sau trompa uterina aderenta de sac cu atentie la disectia sacului si reintegrarea lor in cavitatea abdominala dupa inspectie atenta si entual biopsie. Hernia inghinala strangulata la fetita este o urgenta si se trateaza dupa aceleasi principii descrise anterior.
