Pacientii cu
insuficienta renala terminala au frecvent o hiper-magnezemie moderata, susceptibila de a fi agravata prin administrarea de compusi ce contin magneziu, cum sunt antiacidele sau purgativele. Administrarea de purgative continand saruri de magneziu se poate demonstra prin existenta hipermag-nezemiei in ser si a unor concentratii de magneziu in fecale mai mari de 25 mmol/1 (60 mg/dl). Rabdomioliza proaca hipermagnezemie prin eliberarea ionului din leziunile musculare. O hipermagnezemie moderata se poate observa si in cursul insuficientei suprarenaliene. Jumatate din pacientii cu hiper-calcemie hipocalciurica benigna familiala au o hipermagnezemie moderata. S-a semnalat o hipermagnezemie importanta (6,5 mmol/1 sau peste 16 mg/dl) la unii pacienti salvati de la inec in Marea Moarta in Iordania sau in lacul Basque in Columbia Britanica. Concentratiile de magneziu ale acestor surse de apa ating aproximativ 164, respectiv 178 mmol/1 (400, respectiv 435 mg/dl). In cazurile de la Marea Moarta, supravietuirea celor inecati a fost atribuita unei hipercalcemii importante, legate de concentratiile foarte mari de calciu in aceasta apa. Hipermagnezemia devine simptomatica in cazuri rare si este declansata de obicei de o supradozare inluntara a
sarurilor de magneziu, sau este procata deliberat in cursul tratamentului unei eclampsii. Nou-nascutii din mame tratate cu magneziu pentru eclampsie pot avea hipermagnezemie. Magneziul poate incetini transmisia neuromusculara si actioneaza ca deprimant al sistemului ners central. Simptomele hipermagnezemiei nu reflecta intotdeauna nivelurile serice. Totusi, toxicitatea pentru orice nivel seric este amplificata in prezenta hipocalcemiei, hiperkaliemiei sau a uremiei. La concentratii intre 2-4 mmol/1 (5-l0 mg/dl) apare
greata si parestezii faciale. Peste niveluri de 5 mmol/1 (12 mg/dl) survin sedarea, hipoventilatia cu acidoza respiratorie, o diminuare a reflexelor osteotendinoase profunde si slabiciune musculara. La niveluri peste 7,5 mmol/1 apar hipotensiune, bradicardie si o vasodilatatie difuza, iar la valori si mai mari survin areflexia, coma si paralizia respiratorie. Pacientele tratate pentru eclampsie trebuie supravegheate atent pentru a observa aparitia semnelor de
intoxicatie cu magneziu. In asemenea cazuri, semnele de intoxicatie sunt de obicei rapid reversibile dupa perfuzia de saruri de calciu, cei doi ioni antagonizandu-se din punct de vedere electric la nivelul locului lor de actiune. Administrarea de sodiu si furosemid poate de asemenea sa farizeze excretia magneziului. Hemo-dializa este de asemenea eficienta.
