Posibilitatea afectarii mai multor sisteme endocrine a fost cunoscuta de la descrierea panhipopitui-tarismului, in secolul nouasprezece. Aceste afectiuni au diferite etiologii, cum sunt autoimunitatea (sindromul poliglandular autoimun sau PGA), anomalii ale receptorilor (rezistenta la hormonul paratiroidian, gonadotropina si tireotropina in pseudohipoparatiroidism), tumorile (neoplazii endocrine multiple sau MEN) si afectiunile ereditare de etiologie necunoscuta (lipodistrofii) ( modulul 340). Aceste boli includ atat hipo cat si hiperfunctia hormonala, iar unele sindroame clinice pot aparea in contextul existentei afectiunilor polien-docrine (feocromocitomul din neoplazii endocrine multiple - MEN 2A, MEN 2B si boala von Hippel-Lindau;
diabetul zaharat in PGA II si lipodistrofie).
Deoarece fiecare afectiune endocrina din cadrul unui asemenea grup poate aparea si singura, toti pacientii trebuie abordati cu un indice mare de suspiciune pentru existenta unei anomalii poliendocrine. Acest fapt are o mare importanta, deoarece tratamentul folosit intr-o afectiune poate determina agrarea alteia (interventii chirurgicale ca tiroidectomia pot agra un feocromocitom nedecelat) si deoarece in unele sindroame ereditare este necesara efectuarea unei anchete sistematice pentru diagnosticarea bolii la membrii de familie potential afectati.