FIZIOPATOLOGIE
Acumularea de limfa in cavitatea pleurala avea ca rezultat compresia asupra pulmonului si mediastinului provocand
tulburari respiratorii. Cand acumularea se face lent simptomatologia apare treptat. Din contra, cand acumularea se produce brusc asistam la aparitia tahipneei, tahicardiei si hipotensiunii.
Datorita prezentei limfocitelor in numar mare chilul este bacteriostatic si din acest motiv nu se infecteaza. Nefiind iritant nu stimula aparitia pahipleuritei.
Pierderea importanta de proteine,
vitamine lipo-solubile si grasimi induce aparitia de grave tulburari meolice pana la pierderea pacientului.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul este sugerat de ecuarea prin
punctie pleurala sau prin pleurotomie minima a unui lichid laptos care nu coaguleaza. Examenul microscopic al acestui lichid pune in evidenta picaturile de grasime iar examenul biochimic decela prezenta lipidelor intr-o concentratie mai mare decat in plasma. in cazul chilotoraxului posttraumatic, initial lichidul ecuat din pleura fi sanghinolent pentru ca ulterior sa devina laptos. Daca celularitatea lichidului din chilotorax este cu predominenta formata din limfocite, in cel posttraumatic initial se vor descoperi si hematii.
Un alt element important in diagnosticul chilotoraxului este rata acumularii lichidului in cavitatea pleurala, care poate ajunge la 700-l 200 ml pe 24 ore.
Daca chilotoraxul posttraumatic sau postoperator poate fi banuit tinand cont de topografia zonei asupra careia s-a intervenit chirurgical sau a fost traumatizata, lucrurile sunt putin diferite in celelalte cazuri cand doar efectuarea unor explorari, ca C.T. toracic, pot pune in evidenta prezenta unor
tumori media-stinale, a unor mase ganglionare mediastinale sau a unor tumori pulmonare cu inzia mediastinului, sugerand cauza chilotoraxului. Efectuarea unei limfografii poate decela cu precizie locul unde canalul toracic a fost lezat sau anomalii ale acestuia sau afluentilor sai.
Chilotoraxul trebuie diferentiat de alte doua situatii in care spatiul pleural poate fi ocupat de lichid laptos si anume: pseudochilotoraxul din unele afectiuni maligne si din
infectiile pleurale si de pleurezia cu colesterol obserta in unele forme de
tuberculoza si poliartrita reumatoida (5).
TRATAMENT
Tratamentul chilotoraxului cuprinde o gama larga de metode in functie de cauza afectiunii si cantitatea de chil pierduta in 24 ore. Chilotoraxul post-traumatic sau postoperator care dupa ce a fost diagnosticat prin pierderea pe tubul de dren toracic a mai mult de 5oo ml lichid chilos in 24 de ore si care nu are tendinta la reducere dupa 2 saptamani de
dieta hipolipidica si sustinere hipercalorica pa-renterala, trebuie operat efectuandu-se ligatura canalului toracic lezat. Williams si Burford (7) precum si Selle si colaboratorii (1971) (6) considera ca 14 zile este perioada maxima pentru tratamentul consertor. Duetul toracic poate fi descoperit la nivelul leziunii si ligaturat sau poate fi ligaturat la distanta de leziune si anume imediat supradiafrag-matic unde este descoperit, intre aorta si vena azygos asezat pe coloana. Prima ligatura de canal toracic a fost efectuata de catre Lampson si colaboratorii in 1948.
O alta metoda de tratament a chilotoraxului ar fi realizarea unui sunt pleuro-peritoneal folosind o l undirectionala.
Uneori simpla pleurotomie cu drenajul chilului combinata cu o dieta hipolipidica si
nutritie paren-terala hipercalorica poate duce la inchiderea fistulei de canal toracic.
Chilotoraxul netraumatic, ca urmare al unor afectiuni neoplazice sau infectioase poate fi rezolt prin tratamentul specific al acestor boli: radioterapie, chimioterapie sau antibioterapie.
