DEFINITIE
Psitacoza este in primul rand o boala infec-tioasa a pasarilor, care este determinata de Chlamydia psittaci. Transmiterea infectiei de la pasari la oameni determina o boala febrila, caracterizata prin pneumonita si manifestari sistemice. Pot de asemenea sa apara infectii inaparente sau boli similare gripei. Termenul de ornitoza este uneori utilizat pentru infectii contractate de la alte pasari decat paalii sau paalii cu coada lunga, dar psitacoza este termenul generic preferat pentru toate formele bolii.
EPIDEMIOLOGIE
Aproape orice specie aara poate purta C. psittaci. Pasarile psitacine (paali) sunt cel mai frecvent infectate, dar au fost identificate cazuri umane care au avut contact cu porumbei, rate, curcani, pui si multe alte pasari. Psitacoza poate fi considerata o boala profesionala a proprietarilor magazinelor de animale, a muncitorilor din crescatoriile de pasari, a comerciantilor de porumbei, a specialistilor in impaierea animalelor, a veterinarilor si a ingrijitorilor din gradinile zoologice. in cursul ultimilor 20 de ani, a existat o crestere a incidentei, cu cazuri si epidemii aparand in primul rand printre angajatii fabricilor de prelucrare a pasarilor. Se banuieste ca numeroase cazuri sunt nediagnosticate si neraportate. Boala pare sa fie mai frecventa in Anglia, unde paalii pitici sunt pasari de casa populare si unde importul acestor pasari a fost liberalizat.
Agentul este prezent in secretiile nazale, excretiile, tesuturile si penele pasarilor infectate. Desi boala poate fi fatala, pasarile infectate prezinta frecvent numai semne minore de boala, ca pene zbarlite, letargie si anorexie. Purtatorii aari asimpto-matici sunt frecventi, iar ndecarea completa poate fi urmata de raspandirea continua a microorganismului timp de mai multe luni.
Psitacoza este aproape intotdeauna transmisa oamenilor pe cale respiratorie. in rare ocazii, boala poate fi dobandita prin muscatura unei pasari de casa. Contactul prelungit nu este esential pentru transmiterea bolii; cateva minute petrecute intr-un mediu frecventat anterior de o pasare infectata a determinat infectia umana. Severitatea bolii la oameni nu prezinta nici o relatie aparenta cu gradul de apropiere sau cu durata contactului, desi pasarile bolnave sunt mai predispuse sa transmita infectia decat cele sanatoase. Un agent similar cu cel al psitacozei a fost transmis printre personalul de spital, cu infectii severe si uneori fatale. Exista do ca aceste tulpini "umane\" sunt mai rulente decat microorganismele aare. Nu exista nici o raportare de infectie dobandita prin consumul de produse de carne de pasari.
PATOGENEZA
Agentul psitacozei patrunde in corp prin caile respiratorii superioare, se raspandeste prin fluxul sanguin si se localizeaza in final in alveolele pulmonare si in celulele reticuloendoteliale ale splinei si ficatului. Invazia plamanului are loc probabil mai degraba pe calea fluxului sanguin, decat prin extindere directa de la caile aeriene superioare. Un raspuns inflamator limfocitar apare atat pe suprafata interstitiala, cat si pe cea respiratorie a alveolei, ca si in spatiile perivasculare. Peretii alveolari si tesuturile interstitiale ale plamanului sunt ingrosate, edematoase, necrotice si uneori hemoragice. Histo-logic, ariile afectate prezinta spatiile alveolare umplute cu fluid, eritrocite si limfocite. loul nu este patognomonic pentru psitacoza, doar daca nu sunt identificate macrofagele care contin corpi de incluzie citoplasmatici caracteristici (corpi Lenthal - Coles - Lillie, LCL). Epiteliul respirator al bronhiilor si bronhiolelor ramane de obicei intact.
MANIFESTARI CLINICE
Manifestarile clinice si evolutia psitacozei sunt extrem de variabile. Dupa o perioada de incubatie de 7 pana la 14 zile sau mai mult, boala poate debuta brusc cu frisoane si
febra pana la 40,5°C (105°F), dar debutul este adesea gradat, cu febra crescand in cursul unei perioade de 3 pana la 4 zile. Cefaleea este aproape intotdeauna un simptom marcat; este de obicei difuza, chinuitoare si este adesea principala acuza a pacientului.
Numerosi pacienti se prezinta cu o
tuse uscata, seaca, care este de obicei neproductiva, dar pe masura ce boala progreseaza, pot aparea mici cantitati de sputa mucoasa sau sanguinolenta. Tusea poate incepe timpuriu in evolutia bolii sau tardiv, dupa 5 zile de la debutul febrei. Pot sa apara dureri toracice, pleurezie cu revarsat sau o frecatura pleurala, dar acestea sunt rare. Au fost mentionate pericardita si miocardita. Majoritatea pacientilor au o frecventa respiratorie normala sau usor crescuta; dispneea marcata cu cianoza apare doar in psitacoza severa cu afectare pulmonara extensiva. in psitacoza, ca si in cele mai multe pneumonii nebacteriene, semnele fizice de pneumo-nita tind sa fie mai putin marcate decat ar sugera simptomele si modificarile radiologice. Examinarea initiala poate arata raluri sibilante fine, sau semnele clinice de
pneumonie pot lipsi complet. Ralurile den de obicei perceptibile si mai numeroase cu progresia bolii. Semnele de consolidare pulmonara franca sunt de obicei absente. Simptomele de infectie a tractului respirator superior nu sunt marcate, desi sunt adesea prezente dureri usoare in gat,
faringita si adenopatie cercala; ocazional, ultima poate fi singura manifestare a bolii. Epistaxisul este intalnit precoce in evolutia a aproape o patrime din cazuri. Fotofobia este, de asemenea, o acuza comuna.
Pacientii acuza frecvent mialgii generalizate,
spasm si rigiditate la nivelul muschilor spatelui si gatului, ceea ce poate conduce in mod eronat la diagnosticul de meningita. Letargia, depresia, agitatia,
insomnia si dezorientarea au fost semnele cele mai importante in unele epidemii, dar nu in toate; delirul si stupoarea apar la sfarsitul primei saptamani in cazurile severe. Ocazional, pacientii pot fi comatosi cand sunt consultati prima data, iar diagnosticul de psitacoza poate fi omis in aceste situatii. Au fost semnalate in unele cazuri probleme gastrointestinale ca: dureri abdominale, greturi,
varsaturi sau diaree;
constipatia si distensia abdominala apar uneori ca si complicatii tardive. Un semn rar si cu prognostic rezervat este icterul, care apare in urma afectarii hepatice severe. A fost, de asemenea, descrisa o eruptie maculara slaba (petele lui Horder), simuland petele roz din febra tifoida.
Pacientii fara tuse sau alte semne clinice de afectare respiratorie se prezinta cu febra de origine necunoscuta ( modulul 125). Frecventa pulsului este mica in atie cu febra. Cand este prezenta splenomegalia la un bolnav cu pneumonita acuta, psitacoza trebuie luata in considerare; incidenta spleno-megaliei in aceasta boala variaza intre 10 si 70%. De asemenea, poate aparea hepatomegalie nedureroasa, dar icterul este rar.
Tromboflebitele nu sunt rare in timpul convalescentei;
infarctul pulmonar este, intr-adevar, o complicatie tardiva si poate fi fatal.
In cazurile de psitacoza netratata poate persista febra scazuta recurenta sau sustinuta pentru o perioada cuprinsa intre 10 zile si 3 saptamani si ocazional pana la 3 luni. in aceasta perioada, manifestarile respiratorii diminueaza progresiv. Psitacoza contractata de la paali sau paalii cu coada lunga este posibil sa fie mai severa si cu durata mai mare decat boala contractata de la porumbei sau pasari de curte. Recaderile apar, dar sunt rare. Ocazional, pacientii dezvolta endocardite si infectia cu C. psittaci va fi luata in considerare in cazul endocarditelor cu hemoculturi negative. Infectiile bacteriene secundare sunt rare. Imunitatea la reinfectie este probabil permanenta.
EXAMENE DE LABORATOR
Aspectul radiologie din psitacoza este nespecific. Leziunile pulmonare sunt, de obicei, infiltratii nesistematizate omogene, dar pot fi si opacitati difuze, estompate, lobare, atelectatice, in forma de pana, leziuni nodulare imprecise sau miliare. in faza acuta, numarul de leucocite a bolii este normal sau moderat scazut, dar poate creste in convalescenta. Frecvent teza de sedimentare a hematiilor nu este crescuta. Proteinuria tranzitorie este frecventa. Lichidul cefalorahidian contine uneori cateva celule mononucleare, dar in rest este normal. in ciuda hepatomegaliei, testele functionale hepatice sunt, in general, normale sau usor crescute.
Diagnosticul poate fi confirmat doar prin izolarea microorganismului cauzal sau prin serologie. Microorganismul este prezent in sange in timpul fazei acute a bolii si in secretiile bronsice, luni sau uneori ani dupa infectie, dar este dificil de izolat. in plus, este riscant de lucrat cu microorganismul in laborator si cele mai multe laboratoare clinice nu realizeaza culturi pentru C. psittaci. Astfel, psitacoza este cel mai frecvent diagnosticata prin decelarea unui titru crescut de anticorpi FC in serul pacientilor cu sindroame clinice compatibile cu aceasta infectie. Serologia va fi totdeauna efectuata, atat in faza acuta, cat si in convalescenta. C. trachomatis, C. psittaci si C. pneumoniae au un antigen "de grup\" specific de gen, care sta la baza testului FC. Astfel,
infectiile acute cu C. trachomatis si C. pneumoniae pot produce fiecare titruri crescute la testul FC. Cu toate acestea, cele trei specii au diferite PMME, care sunt antigenele principale la testul de microimunofluo-rescenta. Daca exista dubii in interpretarea testului FC, este necesar sa se efectueze testul micro-IF pentru a se face diferentierea intre cele trei specii. S-a demonstrat ca initierea prompta a tratamentului cu tetraciclina determina o intarziere in cresterea anticorpilor in convalescenta, pentru cateva saptamani sau luni.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Contactul cu pasari in antecedente poate reprezenta singura baza clinica pentru diferentierea psitacozei de alte boli febrile infectioase si neinfectioase. O lista partiala a bolilor pulmonare care pot fi confundate cu psitacozele include: pneumonia cu Mycoplasma sau cu C. pneumoniae, boala legionarilor, pneumonia rala, febra Q, coccidioidomicoza, tuberculoza, infectiile cu entero-rusuri, carcinomul pulmonar cu obstructie bronsica si pneumonia bacteriana obisnuita. in stadiile precoce, inainte de aparitia pneumonitei, psitacozele pot fi confundate cu gripa, febra tifoida, tuberculoza miliara si mononucleoza infectioasa.
