mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:  
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

termeni medicali
Infectiile cu mycoplasma
Index » Boli infectioase » Infectiile cu mycoplasma
» Infectii transmise sexual si perinatale produse de c. trachomatis

Infectii transmise sexual si perinatale produse de c. trachomatis


Share


SPECTRUL INFECTIILOR GENITALE CU C. TRACHOMATIS Infectiile genitale cauzate de C. trachomatis reprezinta cea mai frecnta boala bacteriana transmisa sexual (BTS), in Statele Unite. In fiecare an apar 4 milioane de cazuri estimate. La adulti, spectrul clinic al infectiilor transmise sexual cu C. trachomatis evolueaza in paralel cu spectrul infectiilor gonococice (elul 181-l). Infectiile chlamidiene si gonococice au fost asociate cu uretrita, rectita si conjunctivita la ambele sexe, cu epididimita la barbati si cu cervicita muco-purulenta (CMP), salpingita acuta, bartolinita si cu sindromul Fitz-Hugh-Curtis (perihepatita) la femei. Mai mult, ambele tipuri de infectie pot fi asociate cu complicatii sistemice, in particular artrita. in general, infectiile chlamidiene produc mai putine simptome si semne decat infectiile corespondente gonococice cu aceeasi localizare; de fapt, primele sunt adesea asimptomatice. Tot mai multe do sugereaza ca multe infectii chlamidiene ale tractului genital, in special la femei, persista timp de cateva luni fara sa produca simptome. Infectia simultana cu C. trachomatis apare adesea la femeile cu infectie gonococica cervicala si la barbatii heterosexuali cu uretrita gonococica.

EPIDEMIOLOGIE
Infectiile cu C. trachomatis au fost raportate in multe state si datele nationale de incidenta arata numere sil crescatoare de infectii raportate, reflectand probabil testarea si raportarea mai frecnta. Aparitia anuala a uretritelor negonococice (UNG) a fost masurata prin studii diagnostice efectuate de medici in practica privata si a fost folosita ca parametru substitutiv de masurare a tendintelor in infectia chlamidiana. Incidenta UNG a crescut dramatic in cursul anilor 1960 si 1970, o perioada in care chlamidiile au determinat 30 pana la 50% din aceste cazuri. Chiar daca incidenta uretritei gonococice a scazut in cursul anilor 1980, incidenta UNG s-a silizat in Statele Unite, reflectand probabil lipsa relativa de implementare de programe pentru controlul infectiilor chlamidiene. Mai recent, implementarea programelor de control a chlamidiilor in unele regiuni a fost asociata cu un declin in proportia cazurilor UNG determinate de chlamidii; de aceea tendintele UNG pot fi mai putin credibile ca substitut pentru tendintele in incidenta infectiei chlamidiene.
Varsta incidentei de varf a infectiilor genitale cu C. trachomatis este in adolescenta tarzie si in decada a doua timpurie de varsta, ca si in alte infectii transmise sexual. Prevalenta infectiei chlamidiene uretrale la barbatii tineri variaza de la 3 la 5% din barbatii controlati in institutiile de medicina generala, pana la peste 10% din soldatii asimptomatici care sunt supusi examenului clinic de rutina si de la 15 pana la 20% din barbatii heterosexuali controlati in clinici pentru BTS. in zonele in care au fost implementate programe de control a chlamidiilor, prevalenta poate fi marcat scazuta. Pe scurt, prevalenta variaza in limite largi cu grupul populational studiat si cu locul geografic. Infectia uretrala chlamidiana este mai putin frecnta printre homosexuali decat printre barbatii heterosexuali, dar infectii rectale apar la barbatii homosexuali care practica contactul sexual anorectal, fara prezervativ. Frecnta uretritei chlamidiene fata de cea gonococica este mai crescuta pentru barbatii heterosexuali si pentru cei cu statut socio-economic inalt, si este mai scazuta pentru barbatii homosexuali si populatiile sarace.
Incidenta infectiei cervicale la femei a variat de la aproximativ 5% printre studentele asimptomatice sau pacientele in perioada prenatala in Statele Unite, pana la peste 10% din femeile controlate in clinicile de ificare familiala si pana la peste 20% din femeile controlate in clinici pentru BTS. in Statele Unite, prevalenta C. trachomatis in cervixul femeilor gravide este de 5 pana la 10 ori mai mare decat cea a Neisseria gonorrhoeae. Prevalenta infectiei genitale cu oricare din cei doi agenti este cea mai crescuta la indivizii singuri, ne-caucazieni si la varstele cuprinse intre 18 si 24 de ani. Folosirea contraceptilor orale si prezenta ectopiei cervicale confera de asemenea un risc crescut de infectie chlamidiana. Proportia de infectii asimptomatice pare sa fie mai mare pentru C. trachomatis decat pentru Neisseria gonorrhoeae, iar infectiile simptomatice cu C. trachomatis sunt mai putin sere clinic. Se banuieste ca infectiile chlamidiene blande sau asimptomatice ale trompelor pot cu toate acestea sa determine leziune tubara si infertilitate. Mai mult, deoarece numarul total de infectii cu C. trachomatis depaseste pe cel al infectiilor cu N. gonorrhoeae in tarile industrializate, morbiditatea totala determinata de infectiile genitale cu C. trachomatis in aceste tari egaleaza sau depaseste pe cea determinata de Neisseria gonorrhoeae. Prevalenta C. trachomatis este mai mare decat aceea &Neisseriei gonorrhoeae in tarile industrializate, in parte deoarece masuri ca tratarea partenerilor sexuali si culturile de rutina pentru detectarea cazurilor la indivizii asimptomatici au fost aplicate mult mai eficient pentru controlul gonoreei decat pentru cel al infectiei cu Chlamydia trachomatis.


MANIFESTARI CLINICE

Uretrita negonococica si postgonococica
Uretrita negonococica este un diagnostic de excludere care este aplicat barbatilor cu simptome si/sau semne de uretrita care nu prezinta gonoree. Uretrita postgonococica (UPG) se refera la uretrita negonococica care se dezvolta la 2 pana la 3 saptamani dupa tratamentul uretritei gonococice la barbat cu regimuri in doza unica, cum ar fi amoxicilina sau cefalosporinele, care nu au o activitate suficienta contra chlamidiei. Deoarece tratamentul pentru gonoree include acum tetraciclina, azitromicina sau doxiciclina pentru infectia chlamidiana concomitenta, atat incidenta UPG cat si rolul cauzal al chlamidiilor in acest sindrom au scazut. C. trachomatis determina 20 pana la 40% din cazurile de UNG si UPG la barbatii heterosexuali, dar este mai rar izolata de la barbatii homosexuali cu aceste sindroame. Cauza majoritatii cazurilor ramase este nesigura, desi do considerabile sugereaza ca Ureaplasma urealyticum determina multe din aceste infectii, in timp ce Trichomonas vaginalis si virusul herpes simplex (HSV) determina cateva cazuri de UNG.
Uretrita negonococica este diagnosticata prin cercetarea unui exsudat leucocitic uretral si prin excluderea gonoreei prin coloratia Gram sau cultura. Uretrita cu C. trachomatis este in general mai putin sera decat uretrita gonococica, desi la pacienti aceste doua forme de uretrita nu pot fi diferentiate clar doar pe baze clinice. Simptomele includ secretii uretrale, disurie (adesea albicioasa si mucoida mai degraba decat franc purulenta) si prurit uretral. Examinarea poate sa evidentieze eritem al meatului, sensibilitate si un exsudat uretral care este adesea evidentiabil numai prin comprimarea uretrei. Cel putin o treime din barbatii cu infectie uretrala cu C. trachomatis nu au semne sau simptome demonstrabile de uretrita. Uretrita chlamidiana asimptomatica a fost depistata la 5 pana la 10% din adolescentii barbati, activi sexual, supusi unor teste screening. Asemenea pacienti au frecnt piurie in primul pahar (>15 leucocite la 400 x camp microscopic in sedimentul primei urini emise), un test pozitiv al esterazei leucocitare, sau un numar crescut de leucocite pe frotiurile colorate Gram preparate dintr-un tampon urogenital inserat 1 pana la 2 centimetri in uretra anterioara. Pentru numararea leucocitelor, frotiul este initial scanat la putere redusa, pentru a identifica ariile lamei continand cea mai inalta concentratie de leucocite. Aceste arii sunt ulterior examinate sub imersie in ulei (lOOOx). O medie de patru sau mai multe leucocite in cel putin 3 din 5 campuri (lOOOx) (imersie in ulei) este un indicativ pentru uretrita si se coreleaza cu vindecarea dupa C. trachomatis. Pentru a diferentia intre adevarata uretrita si simptomele functionale ale pacientilor simptomatici sau pentru a realiza un diagnostic prezumtiv de infectie cu C. trachomatis la barbatii asimptomatici (de exemplu, pacienti barbati in clinici pentru BTS, parteneri sexuali ai femeilor cu salpingita negonococica sau cervicita mucopurulenta, tatii copiilor cu conjunctivita cu incluzii), examinarea unei probe endouretrale pentru depistarea unui numar crescut de leucocite este utila daca testele specifice diagnostice pentru Chlamydia nu sunt accesibile. Alternativ, screening-ui neinvaziv pentru uretrita poate fi realizat prin testarea primei probe de urina emise pentru piurie, fie prin microscopie, fie prin testul esterazei leucocitare. Urina poate fi, de asemenea, testata direct pentru chlamidii sau gonococi prin metode de amplificare a ADN-ului, asa cum este prezentat mai jos.

Epididimita
C. trachomatis este cauza majora a epididimitei la barbatii heterosexuali activi sexual, sub varsta de 35 de ani, raspunzatoare pentru aproximativ 70% din cazuri. N. gonorhoeae determina majoritatea cazurilor ramase, iar unii barbati prezinta infectii simultan cu ambii patogeni. Uretrita asimptomatica descrisa anterior este de obicei prezenta la acesti pacienti. La barbatii homosexuali, infectia coliforma transmisa sexual, dobandita prin contact sexual rectal, poate determina epididimita. Bacteriile coliforme siPseudomonas aeruginosa sunt cauzele cele mai frecnte de epididimita la barbatii peste 35 de ani, de obicei in asociere cu instigarea instrumentala urologica sau chirurgie. Acesi barbati prezinta tipic durere scrotala unilaterala, febra si sensibilitate epididimala sau marire de volum la examinare. Boala poate fi destul de usoara pentru a fi tratata in ambulator sau destul de sera pentru a necesita spitalizare. Torsiunea testiculara trebuie exclusa prompt, prin scanare cu radioizotopi, studiul de flux Doppler sau explorare chirurgicala, la un adolescent sau adult tanar care se prezinta cu durere acuta testiculara unilaterala fara uretrita. Tumoarea testiculara sau infectia cronica (de ex., tuberculoza) trebuie excluse la pacientii cu durere intrascrotala unilaterala si marire de volum, care nu raspund la terapie antimicrobiana adecvata.


Sindromul Reiter

Sindromul Reiter consta in conjunctivita, uretrita (sau cervicita la femei), artrita si leziuni muco-cutanate caracteristice ( modulul 317). C. trachomatis a fost izolata din uretra la pana 70% din barbatii cu sindrom Reiter nondiareic netratat si uretrita asociata. In absenta uretritei vizibile, este important sa se excluda uretrita subclinica la barbatii la care acest diagnostic este suspicionat.
Patogeneza sindromului Reiter ramane obscura. Totusi, deoarece mai mult de 80% din pacientii afectati au HLA-B27 si cum alte infectii ale mucoaselor (Salmonella, Shigella sau Campylobacter, de exemplu) produc un sindrom identic, infectia chlamidiana este considerata a initia un raspuns imun aberant si hiperactiv, care produce inflamatie in organele tinta implicate la acesti indivizi predispusi genetic. Do ale raspunsurilor imune mediate celular si umoral exagerate la antigenele chlamidiene in sindromul Reiter sustin aceasta ipoteza. Demonstrarea prezumtiva a corpilor chlamidieni elementari si a ADN-ului chlamidian in lichidele articulare si tesuturile sinoviale la pacientii cu sindrom Reiter sugereaza ca chlamidiile se pot extinde de la organele genitale la tesuturile articulare, probabil prin macrofage.


Rectita

C. trachomatis, apartinand fie imunotipurilor genitale de la D la K sau imunotipurilor LGV, determina rectita la barbatii homosexuali care practica contactul sexual receptiv anorectal. Marea majoritate a cazurilor sunt determinate de imunotipurile D pana la K si se prezinta fie ca infectie asimptomatica sau ca rectita usoara, care nu se deosebeste de rectita gonococica. Aceste infectii pot fi de asemenea intalnite la femeile heterosexuale. Clinic, acesti pacienti se prezinta cu durere rectala usoara, scurgeri mucoase, tenesme si (ocazional) sangerare. Aproape toti prezinta neutrofile pe frotiurile rectale Gram. Anoscopia la aceste cazuri non-LGV de rectita chlamidiana releva friabilitate parcelara, usoara, a mucoasei, pierderi mucopurulente si limitarea bolii la rectul distal. Speciile LGV produc o rectita ulcerativa mai sera sau rectocolita care pot fi confundate clinic cu rectita cu virus herpes simplex (durere rectala sera, sangerare, secretii si tenesme) si care histologic seamana cu boala Crohn, in care poate fi intalnita formarea de celule gigante si granuloame ( modulul 286). in Statele Unite, aceste cazuri apar aproape exclusiv la barbatii homosexuali.

Cervicita mucopurulenta
Desi numeroase femei cu infectie cu C. trachomatis a cervixului nu au simptome sau semne, o examinare atenta cu speculul va evidentia semne de cervicita mucopurulenta la 30 pana la 50%. Asa cum s-a discutat mai complet in modulul 130, cervicita mucopurulenta este asociata cu scurgeri galbene mucopurulente din epiteliul endocervical columnar si >20 neutrofile pe lOOOx camp microscopic in probele de mucus cervical pe un frotiu cu preparat subtire, colorat Gram, de exsudat endocervical. Alte modificari caracteristice includ edem al zonei ectopice cervicale si o predispozitie a mucoasei de a sangera la traume minore, de exemplu, atunci cand probele sunt colectate cu un tampon. Frotiurile Papanicolau, arata un numar crescut de neutrofile ca si un model caracteristic de celule inflamatorii mononucleare, inclusiv plasmocite, limfocite transformate si histiocite. Biopsia cervicala evidentiaza predominant un infiltrat mononuclear al stromei subepiteliale, adesea cu cervicita foliculara.


Boala inflamatorie pelvina (BIP)

C. trachomatis joaca un rol determinant important in salpingita. Infectia cu C. trachomatis a fost demonstrata in salpingitele rificate laparoscopic; microorganismul a fost izolat din trompele uterine, in absenta altor patogeni, iar la femei cu BIP au fost identificate do serologice de infectie recenta cu C. trachomatis. in Statele Unite, C. trachomatis a fost identificata in trompe sau endometru la pana la 50% din femeile cu BIP, iar rolul ei ca agent etiologic important in acest sindrom este acceptat.
Boala inflamatorie pelvina apare pe calea raspandirii ascendente intraluminale a C. trachomatis din tractul genital inferior. Cervicita mucopurulenta este astfel urmata de endometrita, endosalpingita si in final de peritonita pelviana. Semne de cervicita mucopurulenta sunt de obicei prezente la femeile cu salpingita rificata laparoscopic. In mod similar, endometrita, demonstrata prin biopsie endometriala prezentand infiltratie cu plasmocite a epiteliului endometrial, este prezenta la majoritatea femeilor cu salpingita chlamidiana (sau gonococica) rificata laparoscopic. Endometrita chlamidiana poate, de asemenea, sa apara in absenta semnelor clinice de salpingita: aproximativ 40 pana la 50% dintre femeile cu cervicita mucopurulenta au endometrita plasmocitara. Dole histolo-gice de endometrita au fost corelate cu un "sindrom endome-tritic\", format din sangerare vaginala, durere abdominala inferioara si sensibilitate uterina, in absenta sensibilitatii anexiale. Nu se cunoaste ce proportie dintre persoanele cu endometrita chlamidiana fara sensibilitate anexiala au salpingita. Totusi, salpingita chlamidiana poate produce simptome mai blande decat salpingita gonococica si poate fi asociata cu sensibilitate anexiala mai putin marcata. Prezenta sensibilitatii anexiale usoare sau a sensibilitatii uterine la femeile acti sexual, cu cervicita, sugereaza BIR
Infertilitatea asociata cu cicatrizarea trompei a fost puternic legata de antecedente de infectie cu C. trachomatis, in studiile serologice. Deoarece numeroase femei sterile cu cicatrizare tubara si anticorpi antichlamidieni nu prezinta antecedente de BIP, se pare ca infectia tubara subclinica ("salpingita tacuta\") poate produce cicatrizare. Sarcina ectopica, care apare anual la peste 70.000 de femei in Statele Unite, este de asemenea considerata a fi in relatie, in numeroase cazuri, cu cicatrizarea tubara indusa de Chlamydia. in timp ce patogeneza cicatrizarii trompelor indusa de Chlamidia este slab inteleasa, anticorpii antiproteina chlamidiala de soc termic de 60kDa au fost corelati cu infertilitatea salpingiana, sarcina ectopica si sindromul Fitz-Hugh-Curtis ( mai jos). De aceea, acest antigen poate initia un proces mediat imun, care in final lezeaza trompa uterina. Susceptibilitatea genetica a gazdei, definita prin tipul HLA, poate juca, de asemenea, un rol important.
Perihepatita sau sindromul Fitz-Hugh-Curtis, a fost initial descris ca o complicatie a BIP gonococice. Totusi, dole de cultura si/sau serologice de infectie cu C. trachomatis sunt prezente la trei patrimi din femeile cu acest sindrom. C. trachomatis a fost de asemenea cultivata din exsudatul capsulei hepatice in cazurile rificate laparoscopic. Acest sindrom trebuie suspicionat cand o femeie tanara, activa sexual, se prezinta cu o boala care seamana cu colecistita (febra si durere in hipocondrul drept, cu debut acut sau subacut). Simptomele si semnele de salpingita pot fi minime. in general, sunt prezente titruri crescute de anticorpi antichlamidieni.
Sindromul uretral la femei in absenta infectiei cu uropa-togeni, cum ar fi coliformii sau Staphylococcus saprophyticus, C. trachomatis este patogenul cel mai frecnt izolat de la studente cu disurie, polakiurie si piurie ( modulul 131). Chlamydia poate fi de asemenea izolata din uretra femeilor fara simptome de uretrita, sipanala25% din pacientele clinicilor pentru BTS cu infectie urogenitala chlamidiana au prezentat culturi poziti cu C. trachomatis, doar din uretra.
Infectia cu C. trachomatis in sarcina C. trachomatis in sarcina a fost asociata in unele studii (dar nu si in altele) cu nasterea prematura si cu endometrita postpartum. Nu este sigur daca aceste complicatii pot fi in parte atribuite infectiei cu C. trachomatis.

Tipareste Trimite prin email


  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai
 
Adauga documentAdauga articol scris
 
Copyright © 2008- 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor