Zona borderline a spectrului bolii se afla intre polii
tuberculoida si lepromatoasa si se subdivide de obicei in clasele borderline tuberculoida, borderline (sau dimorfica) si borderline lepromatoasa. Clasificarea in regiunea borderline a spectrului este mai putin precisa decat la poli. Leziunile tind sa creasca ca numar si heterogenitate, dar scad in dimensiunile individuale pe masura ce se apropie de polul lepromatos. Leziunile pielii in lepra tuberculoida borderline seamana in general cu cele ale bolii tuberculoide, dar sunt in numar mai mare si au margini mai putin bine definite. Implicarea unor trunchiuri nerase periferice multiple este mai frecventa decat in boala tuberculoida polara.
Variabilitatea crescanda in aspectul leziunilor pielii este o caracteristica a leprei borderline. Papule si placi pot coexista cu leziuni maculare. Anestezia este mai putin importanta decat in boala tuberculoida. Lobii urechilor pot fi usor subtiati, dar sprancenele si zonele nazale sunt crutate. Leziunile pielii devin chiar mai numeroase in boala borderline lepromatoasa, dar distributiei ii lipseste simetria bilaterala, tipica pentru boala lepromatoasa polara (ura 172-2).
Histopatologia granuloamelor in lepra borderline se schimba de la o predominanta a celulelor epiteloide in boala tuberculoida catre o predominanta a macrofagelor pe masura ce se apropie de polul lepromatos. Prezenta si numarul limfocitelor sunt variabile si se coreleaza slab cu clasa de boala. Bacilii sunt prezenti in numar mare in granuloamele pielii pacientilor cu borderline si borderline lepromatoasa. Din acest motiv, aceste grupe, impreuna cu lepra lepromatoasa polara, sunt cunoscute ca lepra multibacilara. Tuberculoida borderline, tuberculoida polara si clasa nedeterminata sunt grupate impreuna ca lepra paucibacilara.
Starile de boala borderline sunt insile si pot vira spre forma lepromatoasa la pacientii netratati sau spre polul tuber-culoid in cursul tratamentului. Modificarea unui tip polar in altul este extrem de rara.
In toate formele de lepra, implicarea nervilor periferici este o trasatura constanta. In orice sectiune histologica, implicarea nervilor tinde sa fie mai severa decat implicarea altor tesuturi. Majoritatea distructiei nervilor pare sa rezulte din reactia granulomatoasa a gazdei, mai degraba decat dintr-o proprietate intrinseca neurotoxica a bacililor. Desi neobisnuita, implicarea nervilor poate aparea in absenta leziunilor cutanate (lepra nerasa pura).
