Pune probleme deosebite cand exista
arsuri ale cailor aeriene. IOT si traheostomia raman manopere de dorit, dar greu de aplicat, fie datorita dotarii tehnice deficitare, fie responsabilitati (traheostomia).In situatia in care se practica IOT (pentru hipo-xie hipoxica, anemica, de staza sau de histototica) utilizam aer oxigenat si aplicam presiune pozitiva la sfarsitul expirului.
Plamanul de soc (sindromul de detresa respiratorie acuta) este consecinta alterarii surfactantului, atelectaziilor, edemului alveolar si interstitial; aspectul
radiologie este de geam mat, respectiv de opacitati difuze.
Monitorizarea gazelor sangvine, a consumului titular de O2 raman de multe ori numai deziderate.
Pentru ameliorarea functiei respiratorii se utilizeaza:
-Aerosoli cu mucolitice (Acetilcisteina, Mucosol-vin) sau, pur si simplu, oxigenul va fi barbotat printr-o solutie diluata de alcool;
- Miofilinul ramane pe mai departe un adjuvant la indemana; se poate administra in perfuzie lenta intre 2-3 fiole pe zi (480-720 mg-zi); creste consumul miocardic de O2 (prin tahicardie).
- Antibioticele - momentul administrarii acestora ramane inca in disputa; in cazul existentei de arsuri ale cailor respiratorii,
antibioticele trebuie administrate. Administrarea de antibiotice, daca nu este practicata de la inceput, va trebui totusi efectuata in zilele urmatoare, conditia ventilatorie a arsului fiind deficitara, el dezltand cu regularitate o infectie a cailor aeriene. Neadministrarea de antibiotice de la internare este justificata de lipsa antibio-gramei; aplicarea cu intarziere permite administrarea unui antibiotic conform cu sensibilitatea culturilor microbiene obtinute de la bolnav.
- Hemissuccinatul de hidrocortizon - administrarea lui in
arsurile cailor respiratorii nu este inca concluzionata. Daca in serviciile dotate, ce-si pot permite (OT cu monitorizarea respiratiei, se contraindica administrarea acestui produs sub pretextul depresiei suprarenaliene, in serviciile mai putin dotate administrarea sa ramane practic singura arma de lupta contra edemului sufocant al cailor aeriene (oricum, administrarea se reduce la cateva zile). Dozele r fi adaptate dupa caz; de obicei 600-800 mg/zi, dar in anumite situatii se poate ajunge la 2-4-6 g/zi.
