Scopul tratamentului local:
1. crearea de conditii de asepsie care sa permita plagii si tesuturilor vecine o buna evolutie;
2. diminuarea pierderilor lichidiene si prevenirea tulburarilor ischemice;
3. limitarea agravarii leziunilor;
4. limitarea rezorbtiei de toxine;
5. diminuarea fenomenelor algice;
6. sa ete reactiile alergice sau hipersensibilizante;
7. favorizarea si modularea fenomenelor de aparare locala; protectia antibacteriana, mentinerea sub control a infectiei;
8. grabirea detersarii escarelor si obtinerea unui pat granular optim si cat mai rapid, apt procesului de grefare;
9. protectia, asistenta si dirijarea epitelizarii; cunos-tiintele actuale inca nu permit accelerarea epitelizarii;
10. ndecarea leziunilor sa se produca cat mai rapid, cu minimum de sechele estetice sau functionale cu dezvoltare minima de tesut scleros sau cheloidian.
Alegerea variantelor de tratament local
Pot fi alese mai multe variante de tratament local; desigur ca rezultatul final nu este totdeauna acelasi, dar fiecare bolnav are proprii sai parametrii si fiecare serciu chirurgical este mai bine sau mai putin bine utilat.
Elemente dependente de bolnav si parametrii leziunilor
- suprafata arsa;
- profunzimea arsurii;
- tipul etiologic de arsura;
- varsta, leziuni preexistente;
- modalitatea evolutiva a socului etc.
- IPC - cand IPC este mai mare nu se poate risca un tratament local agresiv;
Elemente dependente de serciul chirurgical:
- dotarile materiale ale serciului (conditii de cazare, dotarea salii de operatie si de pansamente);
- numarul si experienta personalului medical;
- posibilitatea de a asigura medicatia si produsele biologice de administrat.
Variantele de tratament local:
1. Tratamentul local clasic este predominant conservativ cu epitelizare spontana controlata a leziunilor de gradul II si III; detersarea controlata a escarelor de gradul IV cu grefarea cat mai rapida, dupa ziua a 21-a, cu autogrefe.
2. Tehnicile de excizie, grefare imediata, precoce sau secventiala sunt forme de tratament chirurgical agresiv. De aceste tehnici beneficiaza electrocutiile,
arsurile chimice, escarele termice de gradul IV si cele de gradul III situate pe zone functionale. Acoperirea cu grefe este obligatorie.
Alegerea variantei de tratament se va face dupa trecerea a 24 h (pentru arsurile cu risc), timp in care bolnavul va fi reechilibrat biologic; pana atunci leziunile prelucrate in sala de operatie, vor fi pansate.
Prelucrarea primara a leziunilor de arsura (21, 41-44)
Toaleta locala este una din cele mai importante masuri de desocare. Plaga de arsura reprezinta o larga cale de acces pentru germenii din exterior; tot pe la acest nivel au loc pierderi importante de lichide si proteine; leziunea propriu-zisa este o sursa din care se rezorb enzime lizozomale, kinine, endo-toxine microbiene.
Pentru motivele amintite anterior, prelucrarea primara este considerata un element principal terapeutic ce va fi efectuat in cel mai scurt timp. Prin prelucrarea arsurii se asigura indepartarea poluantilor plagii, se eta suprainfectarea rapida a leziunilor, se fixeaza leziunile, blocand formarea factorilor toxici, se diminua durerile.
Indiferent de profunzimea si suprafata arsurii, regulile de asepsie si antisepsie vor fi respectate cu strictete.
Ar fi de dorit ca inainte de prelucrarea arsurii sa fie efectuata o baie generala cu apa calduta, utilizand un derivat de amoniu cuaternar sau sapun cu Betadine.
Dupa un badijonaj cu alcool, flictenele vor fi ridicate in totalitate; se va face apoi o toaleta cu ser fiziologic si se va face un nou tamponament cu alcool. Pentru leziunile de gradul II, cu suprafata de cateva procente sau insulare, se poate practica evacuarea continutului flictenei prin cateva brese largi si lasarea epidermului pe loc. Tamponamentul cu alcool realizeaza aseptizarea leziunii, fixeaza proteinele, calmeaza durerile prin neuroliza terminatiilor nervoase; in acest mod se intrerupe parte din cercul cios patogenic.
Pentru leziunile, care nu se spitalizeaza, dene necesara pansarea, cel putin in primele zile, pansamentul aplicat poate fi uscat sau umed (solutie cloramina, Rivanol, Betadine); totul se acopera cu comprese uscate, intr-un strat mai gros.
Pentru bolnai care se spitalizeaza pot exista mai multe variante de pansament (in functie de tipul si profunzimea arsurii, localizare, dotare etc.).
- in general, leziunile se vor pansa;
- cand leziunile sunt pe aceeasi fata a corpului si nu suprafete restranse, cu exsudatie moderata, se poate prefera de la inceput expunerea; desigur ca aceasta varianta de tratament implica obligatoriu conditii de izolare a bolnavului precum si conditii de aeromicroflora deosebite;
- tamponarea leziunilor cu solutie de nitrat de argint 5% si lasarea la expunere.
Pansamentul din sala de operatie, ca si cele ulterioare, trebuie sa respecte o serie de reguli:
- membrele vor fi imobilizate in pozitie functionala; degetele vor fi despartite prin comprese, astfel etand macerarea tegumentelor. in palma se va plasa o fasa de dimensiuni suficiente ca sa permita mentinerea degetelor intr-o pozitie functionala, varfurile degetelor nu se vor pansa, permitand aprecierea vascularizatiei segmentului. Daca leziunile de arsura cuprind si tegumentele din jurul unghiilor, atunci se practica indepartarea lor.
- Capul si perineul vor beneficia de o toaleta riguroasa dar nu necesita pansament; cu sau fara pansament
edemul apare si se va remite in acelasi timp. Buna vascularizatie a zonelor respective este o garantie a unei bune evolutii. Edemul capului inregistreaza o curba cu maxima la circa 72 ore, regresand progresiv in urmatoarele 2-3 zile.
- Compresele care se aplica pe membre nu se vor plasa circular deoarece prin uscare den prea stranse (intra la apa).
